reflection - Versuri.pro

Emily Dickinson - Și Câte Flori în Crâng Nu Pier

Și câte flori în crâng nu pier – / Sau pe vreun deal mărunt – … →

Un lucru știu că nu-i. Este uitarea. / Salvând metalul, zgura o salvează / El, … →

Dormi. / Nu te teme de privirea rătăcită. / Dormi. / Nici fluturele, / nici … →

În străfulgerarea copleșitoare a unei clipe / am văzut măreția creației tale dându-mi viața / … →

Pe umeri pletele-mi curg râu, / șuvițele Gorgonei împletite / cu șerpi, a mele răsucind … →

Din nenimica, crea-vom noi un tot / Din început, vom țese noi sfârșitul. / Și … →

Nu-mi pasă de rime. Rareori / vezi doi copaci la fel, unul lângă altul. / … →

Scutul-i ca oglinda care-absoarbe / totu-n ea, tăcut; deschis cândva, / înecând apoi răsfrângeri oarbe … →

În pământul reavăn al florilor / Crește nesiguranța-ntrebărilor: / Cine ești tu? Cine sunt eu? … →

Nedumerire. / Când am să trec, și asta mi-o doresc, / Pe lângă-un drum uitat … →