Reflecție – Pagina 7

Adam Mickiewicz – Furtuna

Pânze și cârmă-s rupte-n vârtejul ce vuiește, / Voci îngrozite strigă, gem pompele de apă, … →

Luci pe obrazul de porfir și de toast / fluid misterios, părul atâtor ape. / … →

Pași întunecați scuturau zăpada ușor, / În umbra copacului, / Îndrăgostiții ridică învăpăiatele pleoape. / … →

[..]. / Morala nu mă ajută. Sunt un antinomist înnăscut. Fac parte din cei ce … →

Alunec printre gânduri ca o rază / ce, printre ramuri, își urmează calea / spre … →

Dacă și azi plouă, aripile-mi strâng / Între firul ierbii și apus de Lună, / … →

De ce nu sunt creat la fel, / „Integrul” dex-dicționar? / De ce nu-s bunul … →

Și vouă vi se mai întâmplă / să nu mai fiți deloc frumoși?.. / Să … →

Oricâte explicații aș avea / din cărți citite, știință câștigată, / când stau pe mal … →

Oglindă, lăcrimat cristal, / Ce ape moi în tine curg, / Spre golful crinului de … →