Avem dorințe, avem și vise,
Atâtea lucruri sunt promise.
Avem speranțe… mă gândesc
Nu sunt destule ce se-adeveresc.
Avem o viață ce-și urmează cursul
În funcție de cum ne pregătim discursul
În care celorlalți le spuneam
Ce-avem de gând pe-această lume.
Avem atâtea lucruri bune
Ce am putea să le oferim…
Însă noi totuși ne ferim
Să ne arătăm adevărata față,
Să lăsăm loc pentru speranță.
Cu gândul la ceva perfect
Am renunțat la intelect…
Și-așa defect după defect
A reușit să apară-n fiecare
Unul mai mic, altul mai mare
Și-apare câte o-ntrebare:
De ce să nu ne afișăm așa cum suntem?
De ce să continuăm să ne ascundem?
De ce să apelăm la camuflaje?
De ce să ne tot pierdem în miraje?
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia și întrebările legate de autenticitate. Versurile reflectă asupra discrepanței dintre aspirații și realitate, îndemnând la acceptarea de sine și renunțarea la măști.