Arthur Rimbaud – Încheiere
Porumbeilor care tremură în câmp, printre pomi,Vânatului care, către noapte, aleargă în cete,Jivinelor apei, dobitoacelor supuse de om,Şi ultimilor fluturi, – chiar şi lor le e sete!Dar să te topeşti unde se topeşte, stingher, acest nor– O, blagoslovit de atâta răcoare! –Şi să-ţi dai duhul în viorelele astea, ale căror zoriÎmpovărează aceste păduri seculare?