Agatha Bacovia – Chemarea

Nuferi de lumină
Mi se sting pe geamuri.

Peste vechi fotolii
Odihnește seara.
Pale chiparoase
Cu lujere fine,
Pe covoare scumpe își picură ceara.
Vremea bea din goluri
Ambră aurie
Risipind pe drumuri
Foi de toamnă vie.
Bate-un ceas în vreme,
Freamătă-o chemare,
Pentru ceasuri, poate,
Mai puțin amare.

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a nostalgiei. Evocă o atmosferă melancolică, sugerând o chemare spre vremuri mai puțin amare, pierdute în amintiri.

Lasă un comentariu