De ce oare sunt complicat?
N-am versul fin, suav, ușor
Să pot să iau cu mine-n zbor
Doar bucurii… Nu e păcat?
Sunt prea tenebru, plicticos
Și nu știu să produc plăcerea;
Confund dulce, cu-amar, cu fierea…
N-am parcă bula de-un spumos?!
Și nu-s în viață o corvoadă?!?
Cred chiar c-am șarmul meu, aparte;
Ades sunt jockerul din carte…
Cu mine viața nu e fadă!
… Îmi promit singur o schimbare
Profundă; vreau să dau sublim,
Să fiu Verlaine sau omonim!…
Să rămân lumii o candoare!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o auto-analiză a complexității proprii și o dorință de schimbare profundă. Vorbitorul își promite să devină o versiune mai bună a sa, aspirând la sublim și candoare.