1, 1, 2, 2, 10
E bine, îmi place, îmi place
Las-o să curgă
Da nu, nu, nu știu ce o să.
Vedem, vedem, tre’ să zici
Tre’ să zici când ești convins ca mine
Că lumea, lumea a-nțeles greșit
Dar n-are nicio vină lumea
Când faci ce și ce am făcut eu în toți anii ăștia
Să ne înțelegem, nu regret nimic dintre ele
Dacă aș putea să o iau de la capăt azi
Sunt absolut convins că mi-ar ieși la fel
Vorbeam cu mama zilele astea
Și îmi spunea de momentul în care m-am născut
Și că medicii ziceau că e riscant
Dom’le să se mai gândească, să..
Dar ea s-a ambiționat și m-a livrat
Nu i-a păsat, chiar nu i-a păsat
Știi, stau mult cu mine
Sunt propriul meu subiect de studiu și
De abia acum încep să ca mă interesează mai degrabă
Ce sunt, decât cine sunt
Ce sunt? Sunt ambiție boss
Cea mai naturală formă
Sunt energia aia nebună ce trage limitele după ea când se petrece deconectarea de la concretul ăsta cotidian prost
Sunt creator de univers, bossule,
Exact ca o furnică
Sunt Dumnezeu, în măsura în care tu ești Dumnezeu
Sunt iubire de aia pură, de aia de doare
Și ură de aia necesară că nu poți fără
Știi ce sunt?
Sunt, sunt focul și apa făcând dragoste
Ai văzut vreodată așa ceva?
Sunt o rază de soare, pusă deoparte, într-o cutie, pentru zile negre
Sunt un prăjit, ba, sunt un geniu, ba,
Sunt totul și nimic concomitent
Asta sunt eu
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție profundă asupra sinelui, explorând ambiția, dualitatea și capacitatea creatoare a individului. Vorbitorul se definește prin contraste și paradoxuri, acceptând atât lumina, cât și întunericul din interiorul său.