randunica

Lucian Blaga – Cuib de Rândunică

de

Lui Tudorel.În cuibul de-argilă, sub streșini,stau puii – ghirlandăde capete. Hei, departe ei câtă,departe în landa.Peste câmp cu miros de lavandăo ține în zbor, așteptată,de-a dreptul din soare venind,muma, mumă-săgeată.Pe marginea cuibuluișase guri deodatăc-un pocnet corolă-și deschid.Astfel răsfrânge un zidecoul târziu al Genezei.

Itsak Katseneleson – Dona, Dona

de

În vagonul pentru moarteE vițelul cu sânge cald.Sus, deasupra-i rândunicaPregătită de zbor înalt.Cum râd acele aripiCe peste cușcă batSă umilească parcăVițelul condamnat.Dona, dona, dona..Stop cu plânsul, zise omulCe te duce la abatorNu oricine-i rândunicaÎntr-un liber și mândru zbor.Unii mor în abatoareAlții zboară oriunde vorRândunica-i rândunicăTu n-ai dreptul la nici un zbor.

Ioana Cristea – La Streașina Casei Mele

de

Foaie verde trei smicele,La streașina casei meleAm un cuib de rânduneleToată ziua ciripesc,Să le vezi cum se iubesc.Dar aseară pe furtunăMărul meu din bătăturăSe rupse-o cracă din elȘi-l lovi pe rândunel.Amărâtă rândunică,Cum rămase singurică!C-așa am rămas și euDupă rândunelul meu!

Tudor Arghezi – Trecând pe Puntea-ngustă

de

Trecând pe puntea-ngustă,Dintr-un secret imboldCu mâna prinsă-n fustă,Și-o suie până-n șold.Genunchii, copți ca grâul,Duc somnului prinos.Fără-ndoială, râulÎși lasă pleoapa-n jos.Zburdalnică pe glezneSe-ntoarce către casă.O! vântule, ți-e lezneSă-i spui că e frumoasă.Dar puntea-n salturi repeziSe clatină-ntre mure.O! punte, fă-te lebezi,Și du-mi-o-n țărm ușure.Cu sufletul, și euO duc din mal de mâiniȘi-o simt în dorul meuCa miezul … Citește mai mult

Vasile Militaru – Șase Pui și-o Biată Mamă

de

Mai de mult, o rândunică avea-n cuibu-i șase puiȘi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui:De cu zori pornea – săgeată – căutând, pe deal și văi,Grană pentru puii săiȘi-n iubirea-i nu o datăS-a culcat ea nemâncată,Dar destul de fericită că nu s-a-ntâmplat nicicând:Dintre pui, s-adoarmă vre-unul ars de sete sau flămând,Nici n-a fost … Citește mai mult

Vasile Alecsandri – Legenda Rândunicii

de

Rândunică, rânduneaCe bați la fereastra mea?Du-te-ți pune rochița,Că te arde arșița,Te suflă vântoaieleȘi te udă ploaiele.Mergi în câmpul înverzit,Că rochița a-nfloritȘi o calcă turmeleȘi o pasc oițele.(Cântec poporal).I.Când se născu pe lume voioasa Rândunică,Ea nu avea făptură și-aripi de păsărică,Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat,Copilă drăgălașă de mare împărat.Dar fost-a o minune frumoasă, zâmbitoare,Sosită printre … Citește mai mult