Lui Tudorel.
În cuibul de-argilă, sub streșini,
stau puii – ghirlandă
de capete. Hei, departe ei câtă,
departe în landa.
Peste câmp cu miros de lavandă
o ține în zbor, așteptată,
de-a dreptul din soare venind,
muma, mumă-săgeată.
Pe marginea cuibului
șase guri deodată
c-un pocnet corolă-și deschid.
Astfel răsfrânge un zid
ecoul târziu al Genezei.
Sensul versurilor
Piesa evocă imaginea idilică a unui cuib de rândunică, simbol al familiei și al legăturii cu natura. Descrie așteptarea și sosirea mamei-rândunică, hrănindu-și puii, un act simplu dar profund, ce amintește de origini și de ciclul vieții.