În vagonul pentru moarte
E vițelul cu sânge cald.
Sus, deasupra-i rândunica
Pregătită de zbor înalt.
Cum râd acele aripi
Ce peste cușcă bat
Să umilească parcă
Vițelul condamnat.
Dona, dona, dona..
Stop cu plânsul, zise omul
Ce te duce la abator
Nu oricine-i rândunica
Într-un liber și mândru zbor.
Unii mor în abatoare
Alții zboară oriunde vor
Rândunica-i rândunică
Tu n-ai dreptul la nici un zbor.
Sensul versurilor
Piesa descrie soarta unui vițel condamnat la moarte, în contrast cu libertatea rândunicii. Evidențiază inegalitatea și lipsa de drepturi a celor vulnerabili.