René Char – În Sănătatea Șarpelui – IV
În bucla rândunicii o furtună cere vești, o grădină se construiește.
randunica
Grigore Vieru – Rândunica
Rândunică-rândunea,Cum clădești căsuța ta?!Țipă-țipă,Cu aripa,Cioc-boc,Cu micul cioc!
Grigore Vieru – Primăvara
Iese iarba luminoasă,Rândunica vine-acasă.Cald e soarele-n câmpieCa un ou de ciocârlie.
George Coșbuc – Legenda Rândunelei
Din zori, de cum s-aprind,Tot cântă rândunicaSub streșini ciripind –Era și fată mareȘi mândră de-a cătareȘi-apoi, pe lângă toate,Și fată de-mpărat.Ușor se duce numeDe-un lucru bun în lume,Dar mai ușor de-un lucruFrumos cu-adevărat.Și-n toată lumea vesteaI-a mers, cum merg de-acesteaCând trec din gură-n gurăGrăbit din sat în sat.Dă roate șoimu-n zborȘi țipă rândunicaȘi n-află ajutor.Cum … Citește mai mult
George Coșbuc – Sosirea Rândunicii
Rândunica a sosit,Primăvara vine,Iată mugurii-nverzesc,Grădinițele-nfloresc,Tot e viu și-ntinerit,Căci e cald și bine.Ger, zăpadă, tot s-a dus,Primăvara vine!Au răsărit a ei mândre flori,Și prin zări se văd cocori,Verde-i jos, senin e sus,Căci e cald și bine.
George Topirceanu – Rândunelul
Un vânt și-o ploaie necăjităS-au repezit ca din seninȘi răpăie prelung pe frunzeȘi-mi culcă florile de crin.Grădina toată-i răscolită..Ce tristă e grădina mea!Pe-o creangă tremură de fricăUn pui plăpând de rândunică.E singur, în bătaia ploaiei,Și-n ciripitu-i rugătorÎmi spune să-i deschid fereastra:Și eu deschid, el intră-n zbor.Și iată-mi-l rotind prin casăȘi parcă nu mai e pustiuÎn … Citește mai mult
Giuseppe Ungaretti – Zi După Zi – 11
Trece rândunica și cu ea vara,Și chiar eu, îmi spun, voi trece…Dar rămâi iubirea ce mă sfâșieCând nu mai însemn decât un abur scurtÎntors din infern cu câteva tăceri…
Eugen Jebeleanu – De Primăvară și De Toamnă
De toamnă și de primăvară mi-este frică.Nu pentru mine. Pentru voi.Atunci, deodată, te poți transforma în rândunicăsau într-un tremurător trifoi.Atunci se rărește pânza a ceea ce ne țineaîmpreună pe noi toți, chiar necunoscuți,și prin ea zărim o pleoapă sau o stea,o silabă tremurătoare de la cei deveniți muți.
Elena Farago – Motanul Pedepsit
Rândunica e plecatăDupă hrană pentru pui,Cuibu-i singurel sub streșiniȘi prin curte nimeni nu-i. Râde sub mustăți motanul:– Ce noroc! … Păcat să-l scap! …Iute sus! … Dar, poc, o piatrăÎl lovește drept în cap. Trist se tânguie motanul:– Miau și vai de capul meu.Petrișor îl ia în brațe:– Iartă-mă te rog, căci eu Te-am lovit, … Citește mai mult
Elena Farago – Rândunica
Un băiat și-o fată micăStau privind o rândunică,Și băiatu’ spune: – MultÎmi place să le-ascult.Ciripind, pe rândunele,Și pe alte păsărele,Și mi-aș da ce am mai bunSă pot ști și eu ce spun.Rândunica îl priveșteȘi cu dragoste-i vorbește:– Să-ți spun eu dacă dorești,Drag copil ce ne iubești:.Dimineața, noi, din toatePăsările-ntâi sculate,Ne-nchinăm spre răsărit,Ciripind: țzrr… bvidevit….Și apoi … Citește mai mult