Versuri corectate și adnotate
Umbre din cetăți povestite-n alte dățiDespre cei care-naintea noastră se luptauPe jumătate adormiți plătim biruri și plățiNu facem nimic, doar zicem: auu!I:Nu-i nimic degeaba, nu-i nimic degeaba, nu eRepetăm la infinit până subconștientu-n suieDacă tu nu miști acum, noi oricum nu ne oprimDrumurile întotdeauna fac să ne-ntâlnimStau drept ca un brad în furtuna vremilorSpun lucrurile … Citește mai mult
Se leagănă câmpia ca o navă.Spic, bălărie, laur și arbustdin țărna cu ocult și crâncen mustîși beau puterea dulce sau grozavă.Ce tari miresme crinul august,ce vlagă suge frunza mea firavă,și ce venin de stârvuri, ce otravăadună spinu-n vârful lui august?.Și eu, adesea, câte-o rădăcinăînfig în taina lutului uman.Beau din iubiri mireasmă și lumină,sug din încrederi … Citește mai mult
« – Si zilele trec una după alta, fără să se întâmple nimic… Fără să apară nimic nou… Nici nu ne gândim ce societate frecventăm…– Vai, ce trist… Sunteți sigur că e o persoană de încredere?– Daniel, nu uita… Ai grijă! ».Pe aceste meleaguri cimentațiÎn regiment frațiPerseverenți și-ncăpățânați…Întregi legile ne dați,Noi tot vom luptaC-un cuget liber … Citește mai mult
În zone-abstracte împlântând antene,tot scotocesc cu vârful meu prin nouri,din aștrii glaciali să fur ecouriși coiful unei reci Palas-Atene.Tu, soare, arzi, tu, fulgere, mă-mprouri,voi, vânturi mari, mă clătinați viclene.În schimb, am rădăcini subpământene,înfipte parcă-n bezne de cavouri.Cu ele, nu cu frunzele mă apăr.Din ele lupt, cu fruntea numai scapăr.Sus, vârful bate stelele și luna,se-ncruntă că … Citește mai mult
Poduri suspendate,peste râurile de sudoare,ale Cerului,care trage din greu,Ochii descumpăniți,ai Viselor împotmolite,prin noroiul Deșertăciunilor,din care înfloresc de fiecare dată,mugurii Disperării,udați din plin,cu Apa Iluziilor Vieții și Morții,pentru a crește,îndeajuns de viguroși,încât să ne acopere,cu rădăcinile lor,orice încercare,de a redeveni noi înșine,cei de dinainte de a fi,această Existență,a Nimănui.
În brazi, în paltini, în stejarieu am părinţi şi fraţi şi neamuri.Nu frunza tremură pe ramuri,ci numai ochi adânci şi mari.Toţi dacii de la rădăcinăard în molizi, sub largi cununi.Pe cer, cu vârfuri de goruni,scriu uricarii, cu lumină.În frasin, ca-ntr-un vechi altar,slujeşte încă un vlădică.În creanga dârză se ridicăo mâna aspră de plugar.Iobagii cresc din … Citește mai mult
Eu te găsesc în lucrurile toate,cu care-s bun, şi-am gingăşii frăţeşti;bob, te-nsoreşti, în cele ne-nsemnate,şi, mare-n cele mari te dăruieşti.Acesta-i jocul forţelor vrăjite,că trec slujind in lucruri şi supus:crescând în rădăcini, în trunchi pierite,ca să învie-n crengile de sus.
Privește floarea, țărnei credincioasă:Destin îi dăruim o clipă, doar atât!Dar cine-o știe, veștedă, că-i pasă:A noastră-i jalea ei, demult am hotărât!Orice vrea să plutească! Cu pași greiNoi peste tot călcăm greoi, mai apăsat;Și dăscălim cu necuprins temeiCopilării ce pururi s-au păstrat.Un cuget de-ar dormi somn adâncitCu Firea-n preajmă – o, cât de ușor –Din geamănul … Citește mai mult
Sunt un om al nemâniei,Lumii astea nestrăin.Vin din munții latiniei,Deci, și scrisul mi-i latin!Zis-a cerul: „FiecareCu-al său port, cu legea sa! “Scrisul ei și râma-l are,Eu de ce nu l-aș avea?!Ah, din sângele ființeiNi l-ați smuls și pângăritȘi pe lemnul suferințeiCa pe Crist l-ați răstignit!Ochii lui cei ai uimirii,Când i-ați scos și nimicit,Ați scos ochii … Citește mai mult
„Cin’ se ia cu mine bine,îi dau haina de pe mine..”(Cântec popular).Slav aș fi fost, de nu eram latin,latin aș fi, de n-aș fi fost și dac –dar a ieșit așa: să fiu român,și eu cu soarta asta mă împac!.Mi-au dat și alții sânge și cuvinte –nisipuri galbene trecură-n zbor,purtate-n vântul Asiei, fierbinte,să-ngrașe primitorul meu … Citește mai mult