Se leagănă câmpia ca o navă.
Spic, bălărie, laur și arbust
din țărna cu ocult și crâncen must
își beau puterea dulce sau grozavă.
Ce tari miresme crinul august,
ce vlagă suge frunza mea firavă,
și ce venin de stârvuri, ce otravă
adună spinu-n vârful lui august?.
Și eu, adesea, câte-o rădăcină
înfig în taina lutului uman.
Beau din iubiri mireasmă și lumină,
sug din încrederi noduri de tufan
și trag din uri puteri care-nvenină,
cucută neagră lângă bolovan.
Sensul versurilor
Piesa explorează modul în care individul, asemenea naturii, absoarbe atât elemente pozitive, cât și negative din mediul înconjurător. Se evidențiază dualitatea experienței umane, unde iubirea și ura, lumina și întunericul, se împletesc pentru a ne modela.