« – Si zilele trec una după alta, fără să se întâmple nimic… Fără să apară nimic nou… Nici nu ne gândim ce societate frecventăm…
– Vai, ce trist… Sunteți sigur că e o persoană de încredere?
– Daniel, nu uita… Ai grijă! ».
Pe aceste meleaguri cimentați
În regiment frați
Perseverenți și-ncăpățânați…
Întregi legile ne dați,
Noi tot vom lupta
C-un cuget liber dac
Sub ceru-nstelat
Sincer, multe-am îndurat
Și deja e prea mult timp
De când acest popor nestemat
Este blocat, blestemat,
Fără a prinde de veste de fapt
Ce zestre-i e dat
Și cine este de fapt!
Stă lesne-n păcat
În beznă drogat
De-un somn ce-l adâncește-n neant…
Este setat
Să fie sedat
Îl umbrește bolnav
Și-l amețește mârșav
Are creieru’ amestecat…
Cu iluzii de prost gust
Adunate-ntr-un monden de c***t
Unde totu’ este blat!
Și tortu’ de torturi este nesperat
De ușor de mestecat..
Dar vin cu aceste rânduri,
Și uite cum se ivește un leac
Se mai lovește de-un prag
Se mai trezește un dac!
E momentu’ ce-l așteptam de o eternitate
Hai să ne trezim din așa-zisa realitate!
Bună dimineața….
Ia zi tu, ia zi tu…
Cum ar fi să ne trezim, și să fim conștienți
Să ne iubim țara, și să o descoperim c-o eleganță de poet?
S-o tratăm ca Purtătorii țării
Să tăiem capete de lemn mofturoșilor de tip barbar…
Să-ncepem să descoperim istoria azi!
Primul pas ar fi să acceptăm că tot ce-am învățat e fals!
Și-apoi să ne concentrăm atenția și energia spre noi
Să scoatem din noroi adevărul îngropat
Să reînviem eroi, și s-o luăm treptat
Să cercetăm obiectiv
Să fim mental activi
Să iubim limba română, căci ne-ajută oricând va fi necesar
Să ne-ntrebăm de ce sar
Șerpii, când găsim oaze-n deșertu’ trecut…
Să ne luptăm zâmbind, încrezători într-un nou început!
Să aruncăm câte-un ochi, câte-un gând,
Câte-o vorbă din când în când
La granițele pe care le-am acceptat, ca stare de fapt, tăcând…
Să contestăm ce ni se prezintă
Să nu mai cădem în capcana senzaționalului actual
Fiind un gunoi bolnav doar…
Să ajungem să ne cunoaștem învățăturile
Conștiințiind, simțind genetic trăsăturile
Să acceptăm trecutu’, îmbrățișându-i sensu’
Și moartea ca p-o treaptă logică, acceptându-i mersu’!
Să-ncercăm să alungăm preconceptiile religioase
Căutându-l pe Dumnezeu în inimile noastre
Fiind mai buni cu restu’ lumii, da’ cu noi primii
Știind că dacă dăruim, vom primi!
Să devenim nimeni, să scăpăm de ceea ce cred ei că-i prezent
Măcar dac-ar fi dulce, să fi avut sens otrava ce-o bem
Să ne-ntoarcem la origini, original, prin orice fel…
Să începem încet să ne adunăm,
Să ne grupăm, să ne-anturăm
Să ne sfătuim, să ne unim, să ne apărăm
Mândria, cuvântul, natura…
Să luptăm cu mișeii ce-n inima țării și-au infipt dantura!.
Să ne creștem liber copiii!
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la trezirea spirituală și la conștientizarea valorilor naționale. Ea îndeamnă la redescoperirea istoriei și la lupta pentru un viitor mai bun, bazat pe adevăr și unitate.