Versuri corectate și adnotate
Cumințenia pământului.E mare, greu de urnit și răbdătoare,Dac-o lovești durerile sunt simțite dar tac,E mare, de-aceea poate să stea nemișcată,Poate să vorbească doar o dată sau de două ori într-un veac.Știm că există, trupul ei mareȘtim că ne sprijină dacă-am greși,Știm că nu poate să moară, că lângă sânii eiPutem să ne-ntoarcem copii.Și-atunci când aerul … Citește mai mult
Sunt numai bucurie care ard,Căldură pentru oameni sunt;Sunt pară vie când îi cânt,Din flăcări mi-am făcut stindard.Sunt numai cântec, foc și gând,Pământ din trupul țării cald,Din rădăcini se suie, și se scaldÎn mine moșii mei râzând.Azi își preumblă ochii peste țară,Și de te-ncumeți pin’ la ei să urci,Îi întâlnești cu brâncile pe furci,Gata pentru noi … Citește mai mult
Cu mâinile murdare de pământ,Mi-ating obrazul singură și îl mângâi,Țărâna pe țărână lasă urmăGingașă ca în ziua dintâi.Și simt cum o sămânță din noroiulCe mi se urcă pe obrazÎntinde rădăcini duioase-n carneaÎnfiorată de amiaz.Nu m-aș mira să se deschid-o floareCu sângele meu sevă-n ea curgând,Precum o hrană mult mai de departeAjunsă-n mine însămi din pământ.
Ciotul acesta învechit de ploi,La cumpăna vânturilor seci,Ciotul acesta stingherPe fruntea unui stei,Unde se cuprind în brațe două drumuri,Când de-a curmezișul peste ele treci;Ciotul acesta unde poposescPe creștetul luiCând câte-o pajură, când câte-un vultur șui,Ciotul acesta tocit de buzele bătrânilor.Mângâiat de fulgere;Care stă de vorbă cu trăznetele din cerȘi e lustruit de atâtea priviri,Ciotul acesta … Citește mai mult