https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/grigore-vieru-rusinosul-proverb https://versuri.pro/grigore-vieru-rusinosul-proverb#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=45941 →]]> Nu!
Nu!
Nu! Astfel
Trebuia să strigăm.
Dar nu am strigat.
Nu marea
se zbuciumă,
Trebuia să strigăm,
Ci noianul de fluvii
Se răzvrătește!
Înghițite
de ea,
de lăcomia ei.
Ne-am înecat
Într-un simplu proverb:
„Apele mari
înghit pe cele mici”.
Suntem un proverb
atât.
De ce ne-am
mai plânge,
De ce-am mai spera la izbândă,
Moțăind filozofic
în rușinosul proverb:
„Capul plecat
sabia nu-l taie”.
Uite că l-au tăiat.

]]> https://versuri.pro/grigore-vieru-rusinosul-proverb/feed 0 https://versuri.pro/george-toparceanu-cin-s-a-fript-cu-ciorba https://versuri.pro/george-toparceanu-cin-s-a-fript-cu-ciorba#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48553 →]]> Fratele nevestei unui negustor
A venit odată pe la casa lor,
Zicând că la noapte, mâine, cine știe,
Are gând să plece în călătorie
Și că, prin urmare,
Vrea să-și sărute sora la plecare.
– „Ba să nu pui gura pe nevasta mea,
A strigat bărbatul, că intri-n belea!”
– „Și de ce să nu pun gura, măi cumnate,
Când știi că mi-e soră și eu i-s frate?”
– „Poți să-i fii și tată! zise omul, scurt –
Cin’ s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt. „

]]> https://versuri.pro/george-toparceanu-cin-s-a-fript-cu-ciorba/feed 0 https://versuri.pro/emil-botta-proverb https://versuri.pro/emil-botta-proverb#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=54420 →]]> Prichindeii
m-au amenințat că mă-mpușcă
dacă mai trec prin pădure fluierând
și sărutind copacii pe rând.
„Eu sunt Dionysos, spusei,
arborii sunt sorii și luceferii mei
și cerul meu este acest limpede iaz
și vă rog să nu faceți haz.”.
„Ce tot cântă omul? întrebă o șopârlă,
n-ar fi mai bine să-l facem pradă peștilor din gârlă?”
„E Dionysos cel veșnic, rosti un lăstun,
dar am impresia că e un exaltat și un nebun.
Să trimitem ștafete în a veacurilor umbră
să întrebe dacă Dionysos avea o privire așa de sumbră
și obrazul ca varul și vocea de plâns năruită
și o viață ca o casă părăsită.”.
Dar prichindeii au întins sinețele,
copacii de spaimă și-au acoperit fețele
și vuietul reteza ca o secure
liniștea pădurii sure.
„A murit impostorul, falsul Dionysos,”, vesti crainicul de aramă
și peste mine așternu o naframa.
Dar luna văzând cum zăceam asasinat, tembel,
dojenind pe omorâtori le grăi: „Dionysos era el”.

]]> https://versuri.pro/emil-botta-proverb/feed 0 https://versuri.pro/nahapet-kuceac-proverbe https://versuri.pro/nahapet-kuceac-proverbe#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=32211 →]]> Nu pleacă leul niciodată, chiar de-i flămând, alt leu să-nghită.
Copacu-n veci nu-și lasă locul în care rădăcina-l ține.
Când coada de secure este din lemn de codru întocmită,
Tăind copacul viu, securea se taie singură pe sine.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

]]> https://versuri.pro/nahapet-kuceac-proverbe/feed 0 https://versuri.pro/anda-horoba-omule-sa-te-gandesti https://versuri.pro/anda-horoba-omule-sa-te-gandesti#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=2221 →]]> I. Omule, să te gândești
Când vorba o năpustești
O vorbă mai grea-i ași
Cât o palmă de-ai primi.
Ref:
Palma-o primești peste față, omule
Vorba-n inimă s-așează, omule
BIS (X2).
II. Mai rău doare cuvântu’
Decât te-ar durea pumnu’
Și mai rău doare vorba
Decât te doare palma.
Ref:
Palma doare o zi – tri, omule
Da’ vorba cât îi trăi, omule
BIS (X2).
III. Pumnu’ te doare o noapte
Da’ vorba până la moarte
Bine-o zis bătrânii
Să lovești cu ce-ai lovi.
Ref:
Să lovești cu palma lată, omule
Da’ cu vorba niciodată, omule
Și cu palma de-ai lovi, omule
Cu vorba nu îndrăzni, omule
Și cu palma de-ai lovi, omule
Cu vorba nu îndrăzni, omule

]]> https://versuri.pro/anda-horoba-omule-sa-te-gandesti/feed 0 https://versuri.pro/adrian-paunescu-proverbe https://versuri.pro/adrian-paunescu-proverbe#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4918 →]]> Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Învățăm proverbe ce se spun pe-aici,
Vrem o altă limbă, toți ar învăța,
Lupul părul schimbă, dar năravul, ba.
Hai la moșu’ cu proverbe
Dai un ban, dar știi că fierbe,
Fierbe-n sus și fierbe-jos,
Hai la moșu’ cu proverbe.
Hai la moșu’ cu proverbe
Pentru-n nume și trei verbe,
Iar proverbul dureros,
Hai la moșu’ cu proverbe.
Avem multe treburi, fățuim oglinzi,
Fugi după doi iepuri, niciunul nu prinzi
Vocea ni-i peltică, deci vorbim mai rar,
Buturuga mică pleacă de sub car.
Doamne, ce osândă dinspre glasul tău,
Ca pisica blândă zgârie rău,
Marea mea mândrie în aceasta stă,
Ce nu-ți place ție altuia nu-i fă.
Înțelesul scapă, treaba e mai grea,
Altuia-i sapi groapa, tu ajungi în ea,
Îmi vei duce dorul, frate grădinar,
Dar să lași ulciorul la apă mai rar.

]]> https://versuri.pro/adrian-paunescu-proverbe/feed 0 https://versuri.pro/alecu-donici-liliacul-si-randunelele https://versuri.pro/alecu-donici-liliacul-si-randunelele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=7839 →]]> Odată, neamul rândunesc
Având o mare ură
Pe neamul șoricesc,
Pentru că ouăle din cuiburi ei le fură,
Au hotărât fără cruțare,
Pe toți prinzându-i, să-i omoare.
Și iarăși, cea întâi robită zburătoare
Au fost un liliac sub streșină robit.
El însă a protestuit,
Înfățișând dovezi aripile ce are,
Că nu-i din neamul șoricesc,
Și prin acesta chip a dobândit iertare.
Dar rândunelele un alt război pornesc,
Asupra tuturor
Anume păsări mici, ce sunt de sama lor,
Și iarăși, cea întâi robită zburătoare,
Același liliac a fost; cu gură mare.
Că el nu-i pasăre nicicum,
Pentru că pene n-are,
Scăpând asemene de moarte și acum.
Așa istețul liliac
Din două întâmplări cu minte a scăpat;
Dar starea-i fizică nu e de lăudat,
Căci el, după proverb: nici turc nu-i, nici turlac
Și tristă soartă au acei din poporeni
Ce nu sunt nicăiuri statornici cetățeni.

]]> https://versuri.pro/alecu-donici-liliacul-si-randunelele/feed 0 https://versuri.pro/alecu-donici-cheltuitorul-si-randunica https://versuri.pro/alecu-donici-cheltuitorul-si-randunica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=7853 →]]> Un tânăr foarte bun, dar prea cheltuitor,
Luând în stăpânire
O bună moștenire,
În vreme de un an, rămase pe ușor,
Și tot ce mai avea acum era o blană,
Păstrată prin prilej că timpul sta de iarnă;
Iar cine nu-i de mic cu frigul învățat
În blană foarte crede.
Dar într-o zi mergând după împrumutat,
Din întâmplare el o rândunică vede.
Găsește-ndată negustori
Și ia pe blană bănișori.
Căci rândunelele, cum zic din însemnare:
A primăverii dulci sunt bine-vestitoare.
El însă au uitat proverbul bătrânesc:
Că-o floare nicidecum nu face primăvară.
Și iată, se stârnesc
Furtune, viscole cu ger cumplit afară;
Pe uliți scârțâie omătul făinos;
De prin ogeaguri fum ca iarna gâlgâiește;
Și cel mai sărăiman la foc se încălzește.
Iar tânărul meu, trist, flămând și friguros,
Pornește în surtuc de-acasă
Să capete vro masă.
Dar cum la uliț-au ieșit,
Pe rândunică el o vede înghețată
Și, tremurând de frig, îi zice: “Blestemată!
Pe faptă-ți ai pierit!
Așa ți se cuvine;
Căci fără blană eu sunt astăzi pentru tine.”
Nu vreau s-ating pe nime,
Dar mult mă mir în sine:
De ce, tot omul, când greșește,
Asupra altuia se dezvinovățește?

]]> https://versuri.pro/alecu-donici-cheltuitorul-si-randunica/feed 0 https://versuri.pro/alecu-donici-capra-si-iada https://versuri.pro/alecu-donici-capra-si-iada#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=7867 →]]> Țăranul între vitișoare
Avea și o căpriță.
El o numea leliță,
Îi da adese tăricioare.
Și bine o ținea.
Ea însă un nărav avea:
De câte ori țăranul intra pe zi în casă,
Căprița după dânsul pe-o laviță sărea,
Apoi și peste masă..
Stăpânu-i suferea,
Căci aștepta să vadă
Curând, pe lângă capră, și o frumoasă iadă
(Iar unde omul este pe cale de sporit
Oricare suferință
O poartă, mulțumit,
Vânând a lui dorință.)
Nu după multă vreme ieduța se născu.
De aldămaș țăranul la crâșmă petrecu.
Dar când napoi se-ntoarse,
Văzând cum sare iada de pe bordei pe casă,
El a bufnit de râs,
Și în proverb a zis:
— Căprița sare masa,
Ieduța — casa!
E prea adevărat,
Că vițiul din născare
Nu e vindecat,
Și a naturii lege își are-a ei lucrare,
Iar mie-mi place când
Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezonând:
“Părinților viața, respectul, ascultarea
Le sunt dator; dar totuși în fapte nu doresc
A lor deprinderi rele ca fiu să moștenesc. ”

]]> https://versuri.pro/alecu-donici-capra-si-iada/feed 0 https://versuri.pro/vasile-militaru-satulul-si-flamandul https://versuri.pro/vasile-militaru-satulul-si-flamandul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=12088 →]]> Născut în zodie ferice, ca toți acei de-un neam cu sine,
Un porc bogat, al cărui pântec era de-a pururea sătul
Și care n-avusese parte în viața lui, decât de bine,
Având moșii, din cari adesea porumbul îi putrezea-n patul;
Într-un cuvânt, un porc nabab,
A fost întâmpinat odată, la poartă, de-un biet câine slab,
Flămând, abia c-un pic de viață
Și care nu mai vedea lumina decât așa ca printr-o ceață..
– Ah, fie-ți milă de-un biet câine,
Prea fericitule boier..
Da-mi fărâmiturile-ți de pâine,
Nu mă lăsa sub sfântul cer,
De foame istovit să pier..
Dar porcul, care după masă, gustă dulceața unei poame,
Din cale-afară de mirat,
Pe bietul câine l-a-ntrebat:
– De foame-ai zis? Ce-i aia foame?..
Ne mai putând să stea-n picioare și istovit, căzând pe brânci,
Flămândul stins, porni să-i spuna: Când nu mai ai ce să mănânci,
Simți o sfârșeală fără margini.. slăbești, de te doboară vântul..
Vezi verde-galben.. se-nvârtește cu tine parcă tot pământul..
Cu vremea, mintea nu mai poate, din tot, nimica să-nțeleagă,
Apoi te stingi, precum se stinge o lumânare arsă-ntreagă..
Și bietul câine și dete duhul.. Dar porcul, ne băgând de seamă,
Raspunse rar, cu gura plină de-a poamei prea gustoasă zeamă:
– Păi, știi că e o fericire să-ți fie foame, dragă câine?..
Și tu-ndrăznești să mai ceri pâine?!
Auzi, mă rog: să vezi anume
Cum se-nvârtește-ntreaga lume;
Cum vin, privirea să-ți desmierde, culori de roșu-galben-verde;
Să mi-te simți, într-un cuvânt,
Ușor ca fulgul dus de vânt
Și totuși să te plângi de soartă și să cerșești ca un țigan?
Păi, iartă-mă, dulău bălan:
Ori ești ingrat, ori șarlatan!..
Și porcul, scuturând agale brumatul țigaretei scrum,
Nici că s-a mai uitat la câine și, mândru, și-a văzut de drum..
………………………………..
Flămânzilor, când vreți să cereți dela sătui nițică pâine,
Cum a cerut sărmanul câine,
Acelui ce gustă din poame, –
Să cereți numai dela omul care a-ndurat cândva de foame,
Căci, altfel, nu e vorba goală proverbul care-mi vine-n gând
Și care spune că: „Sătulul nu crede bietului flămând”.

]]> https://versuri.pro/vasile-militaru-satulul-si-flamandul/feed 0