Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Învățăm proverbe ce se spun pe-aici,
Vrem o altă limbă, toți ar învăța,
Lupul părul schimbă, dar năravul, ba.
Hai la moșu’ cu proverbe
Dai un ban, dar știi că fierbe,
Fierbe-n sus și fierbe-jos,
Hai la moșu’ cu proverbe.
Hai la moșu’ cu proverbe
Pentru-n nume și trei verbe,
Iar proverbul dureros,
Hai la moșu’ cu proverbe.
Avem multe treburi, fățuim oglinzi,
Fugi după doi iepuri, niciunul nu prinzi
Vocea ni-i peltică, deci vorbim mai rar,
Buturuga mică pleacă de sub car.
Doamne, ce osândă dinspre glasul tău,
Ca pisica blândă zgârie rău,
Marea mea mândrie în aceasta stă,
Ce nu-ți place ție altuia nu-i fă.
Înțelesul scapă, treaba e mai grea,
Altuia-i sapi groapa, tu ajungi în ea,
Îmi vei duce dorul, frate grădinar,
Dar să lași ulciorul la apă mai rar.
Sensul versurilor
Piesa explorează înțelepciunea populară românească prin proverbe, oferind o perspectivă asupra vieții și a relațiilor interumane. Versurile subliniază importanța învățării din experiență și a respectării valorilor tradiționale.