Versuri corectate și adnotate
Rămâi burlac şi viaţa-ţi iroseştiCa văduva să n-aibă ochiul plâns?Ah! Dacă mori şi rostul nu-ţi găseştiVei fi jelit de lume îndeajuns.Şi lumea-atunci vărsa-va lacrimi mii,Că e vădana ta, n-a procreat,În timp ce alte văduve-au copiiŞi-n ochii lor îl văd pe-al lor bărbat.Iar cel ce-i pus mereu pe risipitNu stă într-un loc, căci toată lumea-l vrea,Dar … Citește mai mult
Pe cât te micșorezi, pe-atâta creștiPrin pruncul tău, pe care-l lași în urmă;Iar sângele pe care-l dăruieștiE tot al tău, când nu vei mai fi tânăr.E sporu-aici, înțelepciunea, nimbul,De nu, prostia, bătrânețea grea:De-ar fi ca tine toți, s-ar opri timpulLumea doar cât o viață ar dura.Pe cei ce n-au lăsat progeniturăLasă-i să piară, cruzi, sterili, … Citește mai mult
Să nu lași iarna vara să-ți omoare,Pân’ ce n-ai distilat ființa ta:Umple flaconul; dulcea ta splendoareRevars-o, până nu va dispărea.Nu-i camătă de poți să fericeștiPe debitorii dornici de-a plăti;În cazul când pe tine te prăsești,De zece ori de-o faci e și mai și.De zece ori ai fi mai încântatCei zece câte zece de-ar prăsi.Ce poate … Citește mai mult
Ceea ce ştiu, nu iau din nicio stea,Deşi Astronomie înţeleg,Dar nu vestesc noroc, nici vreo belea,Sau foamete ori boli un an întreg;Şi nu pot spune soarta-n amănunt,Dacă e vânt sau tună sau vin ploi,Ori să prezic la regi, ca să-i încânt,Privind spre cerul nopţii cel vioi;Ci eu cunosc ce-n ochii tăi zăresc,Iar de la stele … Citește mai mult
Cată-n oglindă chipul ce-l zăreștiDin el un altul trebuie să apară;Dar dacă tu refuzi să-l primeneștiÎnșeli o mamă, umilești o țară.Căci care pântec mândru, fără rod,N-ar vrea să-i pui sămânța în pământȘi ce bărbat nu și-ar dori un plodDoar pentru-a fi un egoist mormânt?Ești o oglindă pentru mama ta,Căci tinerețea-și vede negreșit;La fel și tu, … Citește mai mult
Așa că mâna iernii n-o lăsaVara să-ți ia cât distilat n-ai fost,Pune-ți esența într-un flacon, ceva,Splendoarea să nu-ți piară fără rost.Căci nu-i un împrumut, cum s-ar părea,Ce-l bucură pe cel ce l-a primit;E datoria ta de-a procrea,Vreo zece prunci te-ar face fericit.Căci înzecit tu te vei bucuraPrivindu-te în zece copilașiȘi-atunci când moartea viața-ți va fura,Vei … Citește mai mult
De-ai fi al tău, iubite! Tu, ce eștitot mai puțin al vieții și e timpulacest sfârșit de-acum să-l pregăteștirodind din tine-alt chip, să-ți fie schimbul.Atunci, fără de margini frumuseți,robite ție, n-ar fi mărgărite,când iarăși sub lumini ai să-ți răsfeți,într-un trup nou, icoanele-amurgite.Dar cine și-ar lăsa, părăginit,conacul ce-ar putea cu bărbățiesă-l înalțe-n calea vântului stârnitca morții … Citește mai mult
De teamă-n lacrimi văduva că-ți lașiÎn viața asta singur vrei să fii?Ah, chiar de-ar fi să mori fără urmași,Lumea, ca soața, tot te va boci;Văduvă-ți va fi lumea, care vaPlânge că-n urmă n-ai lăsat nimic,Căci oricare femeie ar păstraPrivind la prunc, al soțului ei chip.Ceea ce-n lume omu-a risipitRămâne-n lume, locu-și schimbă doară;Dar frumusețea are … Citește mai mult