– Face-m-aș privighetoare
Să cânt numai pe răcoare,
Să cânt numai pe-nserat
Pentru neic-al meu din sat.
– Să cânți, mândro, să te-ascult
Că nu mi-ai cântat de mult.
– Face-m-aș o floricea
Neică-n grădinița ta.
– Să viu numai pe-nserat
Și să m-apuc de udat.
– Când oi face floricele
Să rupi tu, neică, din ele.
– Face-m-aș un pui de cuc
La mândruța să mă duc,
Să stau pe umărul ei
S-o ciugulesc de cercei,
Să-i hăulesc la ureche
Și să ne facem pereche.
– Fă-te, neică, ce te-oi face
Și lasă-mi inima-n pace,
Fă-te cicoare-n câmpie
Și dă-mi ochișorii mie,
Ochii tăi, cicoare-albastră,
Nu-s ca ei pe valea noastră.
– Mă fac, mândruță, mă fac,
Dar cu cine-mi este drag,
Mă fac, mândruță, cu tine,
Tu mireasă și eu mire
Și-apoi să ne facem casă
Unde-o fi umbra mai deasă.
Sensul versurilor
Cântec de dragoste în care eul liric își exprimă dorința de a se transforma în diverse elemente ale naturii pentru a fi mai aproape de persoana iubită. Dialogul dintre cei doi iubiți culminează cu promisiunea unei vieți împreună.