Versuri corectate și adnotate
Cel mai greu se cară o barcăPeste muntele Ararat.Este munca la care m-am înhămat.Barcă-n loc de arcă.Iar potopul – demult a secat.Vâslele îmi intră în crăpături,Se îndoaie şi se frâng,Înaintarea este numai hurducături.Praful intră pe mai multe guri.Stau lângă cârmă şi plâng.Lacrimile mele, pâraie,Umflă văile cu bolboroşi.De ce m-ai ursit, Doamne, să ţin loc de … Citește mai mult
Se zguduie orașul de plânsul tău, adio,și gloria-i vândută și stârvul poartă bici,fiindcă iubeai amurgul ai fost trezit spre ziuăcând masa de petreceri surpase sub furnici.Le mai rămâne, Doamne, mașinilor să plângă,cu pleoapele țăranul să secere un lan,un scaun să detune o predică adâncă,să izbucnească floarea de sânge din ocean.Peste măcel un înger să nu … Citește mai mult
Iar s-a dus în târg bătrânulMaistru vraci, și-s eu stăpânul!Hai, că pun eu azi la caleToate duhurile sale!Știu pe dinafarăFarmecele lui,Și minuni, ca dânsul,Fac, fără să-i spui.Iute! iuteAdă apă,Să înceapăRotitoareValuri-valuri pe-ntrecuteSă se verse-n scăldătoare! Vino dar, mătură roasă!Ia-ți mantaua zdrențuroasă!Slugă-ai fost, fii iară slugă!Fă-mi pe voie dintr-o fugă!Capătă-ți picioare,Sus răsară-ți cap.Du-te, poartă-mi, adă-miDonițele-n trap!Iute! iuteAdă … Citește mai mult
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curmaDin țipăt, din joc, din zbor ce serbăm.Om nu va mai fi, jertfa va lipsi. Al nostru tiranfără de prinosVa cere-n zadar scrumul cu miros. Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?Șiroiul căzând, valul alergândLumea va-nghiți; și vântul turbat, … Citește mai mult
Se zbate navalnic potopul de dor,Sporind înspumatele-i ape;Și valul tresaltă, sub taina de nor,Aproape de ceruri, aproape.Se pierde lumina în val de potop,Stihiile-n spume se-neacă,Tot crește adâncul, cu strop după strop,Ci dorul în veci nu mai seacă.Eu nu pot, Stăpâne, să trec peste el,Să ies din sărmana mea arcă.Trimis-am în zare sfios porumbelȘi iată aștept … Citește mai mult
Suntem cufundațiși cu apa potopului spălați,ne udămpână la pielea inimii.Dorința pentru peisajulde cealaltă parte a liniei lacrimalen-are niciun sens,dorința de a păstra primăvara înflorită,dorința de a fi cruțați,n-are niciun sens.Sens are rugăminteaca la răsăritul soarelui porumbelulsă aducă ramura din măslin,ca fructul să aibă aceeași culoare ca floarea,ca frunzele trandafirului la pământsă formeze o coroană luminoasă.Iar … Citește mai mult
Porumbeii mi i-am silitsă-ncerce pajiștea cerului,dar sfâșiați de vânturise-ntorc înapoi. Pe vatra corabieiinima mi-o-ngrop subt spuzăsă-și țină jăratecul. Pasărea foculuinu-mi mai fâlfâie peste pereți.Dăinuie veșnic potopul.Niciodată nu voi ajunges-aduc jertfă subt semnul înaltal curcubeului magic.Pentru un fagure sterpmi-am ucis stupii flămânzi.Cel din urmă dobitoccu-nțelepciune s-a prăpădit.Ochiul său profetic deschise singura veste prin neguri.În mare rămâne … Citește mai mult
Trosnește gardul, pe tufele învârte o mâzgă,ce mușcă lacom podina,țâșnind prin șură în față.Saltă cu fân, carul luiIlie; cai umflați,sub revărsare crește unnămol de purcei morți.Balene-bostani, cai,spărgând casa, o scuturând,mușcă din zidul albastru,pivnița la refuz, umplând.Secuiul stă, îi curglacrimile, râde tare:,,Ia-o Doamne casa,ia, de la om ce are!”Pe nevasta și țâncii,posturile, noaptea,cuiburile de berzi,lume să … Citește mai mult
După acest potopvreau să fiu porumbelul,nimic altceva decât porumbelul,să fiu încă odată salvat.M-aș scufunda în marea aceasta!Dacă n-ar zbura,n-ar aducefrunza în ultima clipă.În traducerea lui Dan Dănilă
Capitolul II(Fragmente)Dânsul s-a oprit,Porni-ndărăt, s-a-ntors pripit,Se uită…merge…iarăși cată;Aici, a cunoscut ușor,E locul unde-i casa lor;Și iată sălciile, iatăAici fu poarta lor odată;De ape dusă va fi fost.Dar unde-i casa? Prins de umbre.E copleșit de gânduri sumbrePândește-n jur, stă lângă pom.Vorbește cu el însuși tareȘi dintr-o dată bietul om,Lovind cu palma fruntea-i mare,A hohotit.Peste oraș,Peste-al său … Citește mai mult