Tudor Arghezi – Ceahlăul
Aflând și ei odată de om și de poetSe-nghesuie cu dalta să-i facă un portret.Vedeți-vă de treabă, nu-i dreptul nimănuiaCă i-a cioplit Ceahlăul portretul și statuia.
portret
Ana Blandiana – Portret cu Cireșe la Urechi
Mi se mai cocLângă urechiAstăzi perechiMâine delocCireșe dulciCopilăreștiTu încă eștiCa și atunciUșor din umeriCând te-ndoiFoi de trifoiTu încă numeriTu încă-mi puiCă alteoriCununi de floriPe sub gutuiȘi pe sub pruniPe sub caișiCu ochii-nchișiTu încă-aduniLuni și cu marțiȘi joi cu vineriDe anii tineriSă mă desparți.Cireșe portCercei de-o oarăCe-mi înconjoarăObrazul mortȘi cât de straniuCununi de floriMaci și bujoriÎmi … Citește mai mult
Virgil Carianopol – La O Fotografie
Mă uit privind fotografiaÎn care chipu-ți stă cuprinsȘi de pe care vitregiaNici o lumină n-a desprins.Ești tot așa ca altădată,Precum erai și te-am visat.De ramă veșnic apărată,La tine timpul n-a intrat.Prin marginile ei de piatrăCu care dârz te-mprejmuii,Chiar de-ar fi vrut să te lovească,Dușmanul n-a putut lovi.Privesc la tine, cea de-afarăCe-n nici o ramă nu … Citește mai mult
Veronica Micle – La Un Portret
Mă pierd uitându-mă la tineCuprinsă ca de-un farmec sfânt,Și-n sufletul meu iar revineDorul ce-avui pe-acest pământ.Și c-un amor peste măsurăDezmierd frumosul chip al tău,Și uit c-a fost între noi ură,Și uit de câte sufăr eu.
Veronica Micle – La Portretul Unui Poet
Privindu-ți fața de farmece plină,Luci o rază în al meu sân;Crudă fu însă a ei lumină,Din pieptu-mi scoasă un lung suspin! Dar suspinul ca nălucireZbura cu vântul ce-au adiat:N-a zburat însă și-acea simțireCe-adânc în suflet l-a deșteptat.
William Shakespeare – Sonetul 47 [Sonnet XLVII]
Deci inimă și ochi s-au împăcatȘi reciproc își fac câte-un favor;Când ochiul jinduind te-a căutatȘi inima s-a sufocat de dor,Portretul tău pe ochi l-a ospătat,Și-n pânză a chefuit inima mea;Apoi ochiul de inimă-i chematCa gânduri de iubire să îi dea.Deci prin pictură sau al meu amorTu ești aici, cu toate că te-ai dusDar n-o să … Citește mai mult
Antonio Machado – Portret
Copilăria mea-i doar amintirea unei curți din Seviliași o grădină unde rodește lămâiul sub lumină fierbinte.Tinerețea mea, douăzeci de ani în pământurile din Castilia,viața mea, câteva lucruri de care nu vreau să-mi aduc aminte.Nici un Maniara seducător și nici un Bradomin, vreodatăn-am fost – voi îmi cunoașteți îmbrăcămintea deloc arătoasă.Dar Cupidon din arcu-i mi-a slobozit … Citește mai mult
Anne Sexton – Ajunul Crăciunului
Oh, diamant ascuțit, mama mea!Nu am putut calcula costulde toate fețele tale, starea ta de spirit –care prezintă că am pierdut.Fata dulce, patul de moarte,doamna mea de bijuterie,portretul tău a strălucit toată noapteade bulbii copacului.Fața ta la fel de calmă ca lunapeste o mare manierată,prezidat la reuniunea de familie,cei doisprezece nepoțiai folosit pentru a purta … Citește mai mult