Versuri corectate și adnotate
La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebareArtistului îi adresai, de poate să mi-l facăAșa cum orcui l-o vedea portretul meu să placă;Căci am un mare interes, voi ca-n străinătate,Și-anume-n Franța mai ales, la ochi să pot eu bate,Fiind acum de măritat o fată foarte rară,Și-ai ei epitropi căutând un … Citește mai mult
Ca spaniolii: oacheș ars de soarePe puntea navei, nalt și arătos,Deși-ntr-un fel doar negru de unsoare,Era un om cuminte, inimosȘi ne-ntrecut matrod. Ea, însă, careN-avea-n purtări nimica fioros,Trecea drept foarte, foarte greu de-atins,Ba, pentru mulți, aproape de ne’nvins.
Acum pictez un tablou mare –vreau să-mi fac un autoportret.Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit,aici, creierul – un aparat sacru şi concret.Undeva vor fi neapărat nasul, gura,n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare,aici în colţ o să-mi pictez gândurile –o claie informă de rufe murdare.Pieptul – … Citește mai mult
Ea are ochii mari,Ea are gura mică,Un corp cu forme tariȘi grații de pisică.Dorințe, pururi noi –Scântei ascunse-n vatră –Și două brațe moi,Și-o inimă de piatră.
Smaraldul din pădure, cu-a lui răbdare toată,Rivera în pictură l-a căutat, se știe,ca și vermilionul, cea floare sângerie,și-a pus lumina lumii pe fața ta pictată.Ți-a conturat și nasul c-o tușă pe măsură,scânteia din pupile ce arde ca nebunași unghii pentru care te-a pizmuit și luna,și-o piele estivală, și-un pepene de gură.Și capete el două ți-a … Citește mai mult
Ridică-te din jilț, tată,o, ce mare te-ai făcut,ți-a crescut barba imensă,de nu-mi spuneai Emil, nu te-aș fi cunoscut.Și mâinile tale sunt pline de pământ, de ceață..Cum ai ajuns aici dintr-o noapte fără hotare?N-ai găsit pe acolo un ac și un fir de ațăca să-ți coși haina și desfundatele buzunare?.Subterani, de ce i-ați ros ghetele?De ce … Citește mai mult
Luinii în porțelan!Pianul cu coadăScoate-un protest profanCu-ascuțit glas clar.Orbitor cap răsareDin rochia galben-aurieCa Anadyomene-n primelePagini din Reinach.Ca roșietica miere-ncadrând ovalul feței,O-mpletitură de cosițe ce parȚesute-n cămările regelui MinosDin metale ori chihlimbar îndărătnic;.Oval sub luciu, chipulStrălucitor în cuavu-i hotar, caSub raze de-o jumătate de watt,Ochii se prefac în topaz.
Am răsfoit și eu volumul.N-or fi frumoși poeții… Natural,Altfel ar fi fost un cumul.Dar mie,Cei ce s-au apucat de poezieSunt toți, – până la ultimul, – strigoi.Când mă uitam, pe rând, la fiecare,Aveam, așa, o vagă presimțireCă mă așteaptă o nenorocire.Și când am dat, în fine, de propriul meu chip,Era să țipDe spaimă și de … Citește mai mult
Privindu-ți trist portretul,În visuri adâncit,Văzui cum prinde viațăPe chipul tău iubit.Îți flutura pe buzeUn râs fermecător,Luceau aievea ochiiÎnlăcrimați de dor.Iar lacrimile meleSă curgă-au început –Și, vai, nu pot, iubito,Să cred că te-am pierdut.
Tot infinitul în pupile,cinci continente în caiet.Scriam, solemn și violet,„Je t’aime”, pe nu știu câte file.Pe-atunci urcam către Tibet,când nu muream la Termopile.Tot infinitul în pupile,cinci continente în caiet.Dar nu-i decât un vechi portretși-un biet școlar brumat de zile,pe care-l șterg de praf, încet.Cinci continente în caiet,tot infinitul în pupile,