Poemul acesta se scrie târziu
când au plecat cu toții sau nimeni nu e viu.
Dau să ies, dinlăuntru prin gură
și mă lovesc amarnic de dinți
ce frumoși mai eram și ce cuminți
cu raiul aproape, la o azvârlitură.
Numai să vii odată, dudui
să-mi bați portretul în cuie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de regret și dezamăgire față de trecut și de pierderea inocenței. Vorbitorul se simte prins și lovit de realitate, dorindu-și o eliberare sau o finalizare a acestei stări.