Francesco Petrarca - Sonetul XLII [Il Canzoniere]
Ca să scape de jugul ce-l apasă ar prefera să se transforme în piatră. / … →
Ca să scape de jugul ce-l apasă ar prefera să se transforme în piatră. / … →
Prigorie. / În arborii tăi întunecați. / Noapte de cer bâiguit / și văzduh delirant. … →
Numai ca să aud / clopotul din Vela / o cunună de verbină ți-am pus. … →
Córdoba. /Singură și depărtată. /Negru-i calul, luna toată, /Și-n desaga mea, măsline. /Deși drumu-l știu, … →
Eram. / Am fost / dar nu sunt. / Eram.. / (O, beregata uimitoare / … →
Plouă peste Santiago, / dragostea mea dulce. / Camelie albă de aer, / adumbrită, mai … →
Unii îi invidiază pe eroi, / eu îi respect cu umilinţă pe nebuni. / Unii … →
Frig. Noapte. Focul stă să-și dea duhul. / Prin oraș oamenii mor / înainte de … →
Copilărie, de unde-mi aduci / cântece de caloieni / și fructa crudă-a porumbelor, / de … →
În umbră și tăcere, în noaptea cea fără de nori, / Stau cu gândul numai … →