Versuri corectate și adnotate
Aș vrea să-l văd pe Eminescu-n pantaloni scurți, dezinvoltZâmbind la soare fără gânduri, doar desfătându-se pe-un câmpMijind de flori printre prieteni veniți de pe la Iași, din Olt,Să-și guste un’ la altul glume pe-un dialog.. de limbă strâmb… Să-și uite datul de titan, să-și lase frâu liber de geniuEliberat în imoral, să-și pună suflet la … Citește mai mult
M-am mânjit tot pe iris, de la ea,o minusculă perlată de la cer,tot adunat pe o cojiță de misterc-un fir de galben praf… O albăstrea.Îmi plânge suflet tot privind-o fină,pierdută-n pajiștea de verde,se aplecând suav la zborul de albinăși iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.M-aplec cu grijă s-o ating, plăpândă,de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boarede … Citește mai mult
Este „doar”, „îns㔄sau” un X de „ori”;Ne lasă-ntrebătoriŞansa ascunsă.E poate „ci”,cum poate „căci”ce-adesea îl invocila a nu ştii..E şi un „dar”, nu din eroare,eternul de cadou,ce muritor face erou,provoacă încântare!E-o hărăzire„poate” de talent;să ieşi din nulul impotent,spre nemurire..Implacabil, „însă”este-o negaţie;refuzul sau interpelaţiecu explicaţie, sau nepătrunsă.E deci şi- „a fi”;răspuns şi întrebarecelebră, dar şi pentru fiecare..ce … Citește mai mult
Se unduie grâul ca marea,Îl păzește o paiață hâdă;E c-un sacou și c-o bermudăFrângând de rectiliniu zarea.E-un drum de car la zece metriCu o fântână cu găleată;La ce-o servi că n-are apă..E chiar comuna Valea Pietrii.E miros rău de bălegar..Sătean mergând în birt se pierde..Șoseaua nu e gri, e verde..Căruț-o trage.. un măgar.Sunt păsări multe … Citește mai mult
Atât de dulce și de castă-apareStăpâna mea, când lumii se arată,Că limba amuțește-nfioratăȘi ochiul nu-ndrăznește s-o măsoare.Veșmânt de blândă umilință are,Deși, în mers, se simte lăudată;Pământului, minune-nvederată,Din ceruri pare, lină să pogoare.Privirile desfată și alină,Încât din ochi, dulceața-n suflet trece,Și n-o-nțelege cel ce n-o încearcă;Un duh ușure de pe buze parcăI se desprinde-n zbor și … Citește mai mult
O amforă sabină, de virginală galbă, e zona mea: arhaic și limpede pământ,Septentrionul palid șiOrion, la vânt senină, liniștită de visuri floare albă.Galere duc, e aur, heraldică fereastră,Egee cu safirul de indolentă seară: e-Arhipelagul thracic?Ori poate tu, o clarăMinerva cuIdeea în flacăra albastră.
Veacul meu e veac de câine,De cel fără stăpân,Ci trăiesc de azi pe mâine,Ba să plec, ba să rămân.Am copii și am soție,Am aprins în vatră foc.Ce folos din poezie?Poezia-i nenoroc.Mulți dușmani cu ea. Pe uniiNici să-i bănuiesc nu pot.Cum ar roade discul luniiVârcolacii, ei te rod.Vorbe grele de ocară,Strigă hoții, strigă furii,Sufletul ca să … Citește mai mult
Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!Prin frunze reci doar un fior adie;S-arată-n deal, cu faţa purpurie,A nopţilor fermecătoare Doamnă.Pe câmpul veşted tainic ea-mprăştieStrălucitoarea-i negură albastră,O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastrăAtâta farmec ar putea descrie!Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.În umbra lui mă simt prins de tristeţe:Există oare-atâta frumuseţeÎn fire, — aşa cum o simţi tu, … Citește mai mult
Pe străzi necunoscute mă duc la întâmplare;În juru-mi: negru, negru,Un negru fin și umed ca un adânc de mare.Arare, la răspântii, vreun felinar ursuz,Dormind pe-un vârf de poartă,Cu inima voalată de o tristețe moartă,Prin care stăpânește odihna – doar amanțiiȘi șoarecii vegheazăȘi-n juru-mi: negru, negru.Dar iată că se rupe o aripă de norȘi luna bosumflată … Citește mai mult
Împerecheri ciudate de slove… o, cuvinte!Ce farmec se deșteaptă când vă rostește gura…De n-ați fi fost voi oare, atunci cu ce veșminteS-ar fi-mbrăcat pe lume și dragostea și ura?Ce-ar fi făcut un suflet cu tot ce-adună-ntr-însul,Și oare brațul volnic, și buza ce sărută,Și ochii, luminoșii, ce au cu dânșii plânsul,Ar fi putut să spuie ce … Citește mai mult