Ion Caraion - Târâș Ca Dezertorii Julindu-Se La Frunte
Târâș ca dezertorii, julindu-se la frunte, / de două zile luna se cațără pe munte. … →
Târâș ca dezertorii, julindu-se la frunte, / de două zile luna se cațără pe munte. … →
Peste carpetele rămase în pereți / mai plouă uneori ca un blestem, / strănută pieptul, … →
Grijania ta de dragoste, târfă, muiere, / Care treci pe bulevarde și puți a tăcere … →
Nu ne mai cunosc lucrurile, curțile, argații. / Larg deschideți porțile celor ce petrecură! / … →
Pletoasele se uită-n fântâni și clatină cerul / ca pe-o bucurie de lumină depărtându-se-n primăvară. … →
Am cunoscut femei cu semne rămase / dintr-o dragoste în care pieriseră toate cuvintele. / … →
Ne ies caucazii înainte rostogoliți, uriași, întărâtați. / Cazematele sunt puse să iscodească – broaște … →
Proptiți de ușorii porților / ca pădurile proptite în mușchiul pământului / – spuneți copiilor … →
E-o gălăgie rece în cameră, de crezi / că-aroma otrăvită a pomului vecin / s-a … →
Cresc pe câmp, suite-n pom / sticle verzi – și-n sticle rom. / La toți … →