poezie - Versuri.pro

Paul Verlaine - Ariete Uitate (I)

Vântul în câmpie / Îşi ţine răsuflarea. / – / Este tandra lâncezeală, / ‘Ndrăgostita … →

Nimeni nu plămădește iarăși din lut, / nimeni nu ne descântă nisipul. / Nimeni, / … →

Dus acasă în Uitare / discursul de oaspeți al / ochilor noștri înceți. / Dusă … →

În fiecare zi a vieții mele: / Și-au fost destule; chiar de n-ar fi fost, … →

Există cimitire singure, / morminte pline cu oase fără sunet, / inimi trecând printr-un tunel … →

În nesfârșirea mea nesigură, eu sunt / o fiară de lumină, încolțită / de frunzele … →

În glas au aiurări de liră, / Pe frunți – un răsărit de zori; / … →

I / Spre pruncul ei, spre unicul ei bine, / Mereu se pleacă mama, zâmbitoare … →

Visam că Milton s-a sculat din morți / Și că și-a smuls din pomul verde-al … →

În cerdacul casei de la țară / Stau culcat privind dantela serii. / Și ascult … →