Nicolae Labiș - Sunt Douăzeci de Ani…
Sunt douăzeci de ani… / Sunt douăzeci de ani și încă unul… / N-aș vrea … →
Sunt douăzeci de ani… / Sunt douăzeci de ani și încă unul… / N-aș vrea … →
Sub mândrul soare, pe sub mal abrupt, / Drumul se strecoară strâmb, uscat şi rupt. … →
Albiți de vreme și necazuri, / La gura sobei, povestesc. / – Știi tu când … →
Apusul zilei care moare / Suflat e, iar, cu-argintul serii, / Pe când în inima … →
Plin de fructe, socul; liniștită locuia copilăria / În peșteri albastre. Pe-a trecutului cărare, / … →
Auzind cerul, / Spadă matinală, / Și muntele ce-i urcă în sân, / Mă întorc … →
Ai înghițit totul, ca distanța, / Ca marea, ca timpul. / În tine totul s-a … →
Deasupra zidului cu scrijelări, / umbrind băncile rare / arcul văzduhului apare / încheiat. / … →
Legea care sunt – nu mă va subordona. / / Un trup gol este unica … →
Ce-ți datorez eu ție, ce datorez / Acelui care m-a iubit nespus, mereu? / Tu … →