Stefan Augustin Doinaş - Spațiu și Timp
Loc – nu mai e nicăieri pe pământ. / Numai cei ce confiscă prin faptă, … →
Loc – nu mai e nicăieri pe pământ. / Numai cei ce confiscă prin faptă, … →
Se-așază anii peste noi, ca munții / peste copacii prăbușiți în văi. / Mocnește, fără … →
Ca pe-un înger în lesă, / poetu-și plimbă / tolba cu pene de scris. →
Lui Ilarie Voronca. / O dată cu noi / regii din basorelief plecau la vânătoare … →
Ah! Carnea-i tristă iar cărțile, citite toate. / Să fug, să fug de-aici! Simt păsări … →
Gheața pod deasupra apei… / O funie galbenă de nisip / deschide și închide mările. … →
Mă auzi? Mă asculți? Te înțeleg, Apar de nicăieri și te înec. / Ești surprins … →
Călăul trebuia să omoare timpul. / Acesta stătea cu capul pe butuc / Și, așteptând … →
Pierdut la marginea lumii greceşti, / Ca un scut antic. / Inscripţie din care puţine … →
Doar moartea citi / ultima poezie desprinsă / de pe buzele arse / ale poetului. … →