Ion Caraion – Decât
Nemulțumit de mine ca de-o râmă,găsită-n buzunar și-n demâncare,mă răstignesc cu tocu-n trotuareși-ascult copacii care se dărâmă.Abisuri, neuimiri: n-aș mai vrea alt gând,decât să pot să am atâta flegmăsă-nec în valuri lumea – și să cânt.Peregrine, stelele au venit în oraș…Fluviul trece ca o oștire de călăreți.