Nimeni Altu’ – Singuratic

Nu-mi mai rămânea decât să-mi doresc cât mai mulți spectatoriȘi să fiu primit de ei cu strigate de urăUneori e mai bine să o arzi singuraticFără frecvențe din exteriorFără prezența unor oameni care nu știu ce vorMai bine singuratic..Mai bine singuratic..Mai bine singuratic..Mai bine singuratic..Mai bine singuratic, decât cu oameni ce mă încurcă sistematicCă am … Citește mai mult

Nichita Danilov – Amurgul Orașelor

Am văzut fecioare înaltecu sâni albaștri și cearcăne verziaruncându-și prunciiîn fântâna apusului.Pe străzi treceaumașini negre cu labe de gâscălăsând urme portocaliipe asfaltul alb ca zăpada.Și pretutindeni bătea un vânt roșurostogolind pe străzifețele tăiate din ziar ale trecătorilorîn timp ce pe certreceau avioane cu aripiaprinse de îngeriîmprăștiind mulțimea tăcutăcare-și făcea plimbareade seară în piața orașului.Era într-o … Citește mai mult

Nwanda – Poezie Moartă

Expun idei complicate, nu vorbe cât mai simple,Da-s greu de înțeles că sunt mult prea subtil.Sunt hiperbloc, metaforic,Sunt plin de figuri,Da’ figurile mele-s de stil.Copil binecuvântat cu dar ceresc,Am pus mâna pe stilou înainte să vorbesc.Am luat o foaie și într-un mediu auster,Pe un recamier mi-am scris biletul de ieșire din cartier.Ieri am stat, azi … Citește mai mult

Leonid Dimov – Descripție

Pătrunde zgomotul pe străzi deșarte,Întâiele tramvaie s-au urnit,Fug suflete de gospodine moarteS-aprinză-n zori mașina de gătit,Ghirlande de aramă peste caseȘi sus, deasupra, tub de cauciuc:Să iasă, al stăpânilor de oaseIz acru ce metehnele produc.Or, iată, dimineața hoțomanăMânjește negricios și rozaceuCu pete de grăsime și tocanăVeșmântul verde al lui Dumnezeu.

Nord – Ploua Rimel

Iar vouă ideii nu,Acum e calmul unei dimineți de iarnăÎn care cafeaua are gust de sângeȘi mama plânge, fiul plânge, sora plânge.Că tata ține un pistol la tâmplăȘi ne zâmbește ca o cicatriceȘi nimeni nu știe, da’ eu glumeam, tată,Când am zis că tu tragi când cu apă vie, când cu moartă.Și dacă Dumnezeu facea … Citește mai mult

Lacuste Negre – Ecoul Interzis

Pioni puternici joacă putința,renaste dorința de cunoaștere, recunoaștere de cunoștință,conștiința a secretelor umanității, cu toții-n porții,a sectelor discordiei și impurității.Universul ca un simplu cod dintr-o ecuație, ca infinitulși totul cu valori consecvente pe acest sistem de disecuație.Se naște în mine setea de știință perfectă,texte aplic în arte, ca profeții de mari maeștri ca dintr-o sectă.Destul … Citește mai mult

Nord – Runda a 7-a Știi și Tu

Scriu fără mănușiMă-ncurc cu fete care se joacă cu păpușiDa’ se-ncurcă-n sfori până s-ajungă-n noriApar eu să le zic cu un aer superior.Mă treci la colțMă mângâi și stau da’ te iau în colțiCă-mi reprezint băiețiiSinguri azi seduși, ieri de-aia sar la gât ca un mielușel. Treci la colțEmsii sunt tot necopti și-mi sunt toți … Citește mai mult

Fratelenord – Hipnopedia

Cuvintele pleacă, rămâne doar omul cu mâna la cap întrebându-se dacă o fi setat sau ce i s-a dat, căAcum pleacă tramvaiul, are locuri la geam dar eu vreau la vitraliu,Și-o apă și-un valiu, că drumul e lung rău, că drumul i-o umbră.Și seara se lasă, copacii cad și cerul apasă,Piele și oase și blocuri … Citește mai mult

Nord – Suflet Mecanic

Suflet mecanic, am suflet de mecanic, unsoare pentru toți,Vorbesc în 1 și 0, un x și 0 jucat în 3, îl luăm și pe duhul de sfântde mânecă, psst.Fumez piulițe, cuie, nu cânepăca muritorii de rând.Cleg versiunea 1.2, mă strâng în arcuri și-mi dau drumu-n tine,inimă de țigancă.Procesor dual core când te sărut,ochii mei ecrane … Citește mai mult

Florența Albu – Terase

Câinele. Broasca țestoasă.Păsăruica de colivii.Eu. Și din etaj în etajdin terasă-n terasăbabilonia singurătății.Prim plan suprapusindescifrabila clamoaresuflet unit cu alțiiurlăm tăcem fraternizăm.Orașul și lumea și toatecum trebuie să fiecum au fost gândite închiseîn fagurii unui cerradios.