Versuri corectate și adnotate
Știu că sunt unii care zic: De ce nu cântăși azi, ca mai demult, din corzi nebune?Ei nu văd munca orelor, profundă,clipa născând a anului minune.Eu, biet copac, stârnesc în briza dimineții,când nu pot crește, un blând și dulce ton.Acum s-a dus surâsul tinereții:Las uraganul să-mi trezească-n piept un zvon!
Plin de mireasmă-i totul, doar să gândesc la tine.Atât de clari îți sunt ochii, izvor de-nțelepciune.Sub tălpile-ți desculțe marea cu valuri vineși în surâsuri, soare și bucurie-ți pune.Dar scurtă e dogoarea iubirii care trece.Cu chinul, fericirea în ea este egală.De-un ceas am scris un nume pe zăpada rece,de-o clipă, pe nisipuri un altul unda spală.Îngălbenite … Citește mai mult
În casă nu e nimeni. Toamnă în camere;Sonata strălucirii luniiȘi trezirea de la marginea pădurii.Întotdeauna gândești la chipul alb al omuluiDeparte de a timpului furie;Peste un vis se-ntinde ramura verde.Cruce și seară;Sunetul își învăluie cu brațele violete steauaCare se urcă spre ferestrele nelocuite.Deci tremură străinu-n întuneric,Care-și ridică în tăcere peste ființa umană pleoapele,E depărtarea; argintia … Citește mai mult
Toamnă târziu,În noaptea cu lună,Cum vijiie codrulȘi geme, și sună!Din nordul cu neguriUn vuiet răsareȘi vine, și creșteMai iute, mai tare:Iar codrul aude,Puternicul regeAude prin noapteȘi bine-nțelegeAl oștilor vuietDin norduri porniteEl vrea să răscoalePuteri obositeȘi-njur, și urlă,Că-și simte pieirea.Și galben se face,Nu poate s-adoarmă,Nu-și află nici pace,Și tremură codrulCu inima ruptăDe spaimă, se zbate,Cu vântul … Citește mai mult
E toamnă, e foșnet, e somn..Copacii, pe stradă, oftează;E tuse, e plânset, e gol..Și-i frig, și burează.Amanții, mai bolnavi, mai triști,Pe drumuri fac gesturi ciudate –Iar frunze, de veșnicul somn,Cad grele, udate.Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,Și-amanții profund mă-ntristează –Îmi vine să râd fără sens,Și-i frig, și burează.
E toamnă, frunza cade rară;Vânt trist pe-a codrului cărări;Și cântece, și primăvară,Eu le-am lăsat pustii pe mări.Cer blând, senin, lucea pe dealuri,Dar calda-i rază a secat;Nu mai ard flori pe-a mării valuri,Austrul cântul și-a curmat.S-a scurs deșarta-mi tinerețeCu anii vitregilor sorți;Trist, suflă toamna prin ostrețe,Și-n inimă-mi tânjesc spre morți.
Venea pe străzi ocoliteVenea încet subversiv mai țin minte rochiași geanta ei rozca o fondantă uriașăsunt iremediabil îndrăgostită de minemirosul mănușilor și al ciorapilor de damăseara printre clasoare și monezi vechiumbra aceea subțiraticămagnetismul ei inefabiloctombrie tolănit pe frunzeoctombrie cu albine pe geamuriea pasărea își trimite de dincoloinelul de care încă m-agățo bătrână linge cu limba … Citește mai mult
Toamna mândră, harnicăȘi de bunuri darnicăA-mpărțit a ei comori:Frunza-i dat-au vântului,Iar roada pământuluiDat-o-au la muncitori.Dat-au in pentru ștergareȘi porumb pentru coșarePlin de tinte aurii,Și toți strugurii din viePentru dalba veselieDe la nunți și cumătrii.Dat-au încă pentru coasăIarba-i verde și frumoasăCare-n văi au înflorit;S-a ei păsări cântătoare,S-a ei șiruri de cucoareTainicului Răsărit.S-au rămas, sărmana, goală,Pe când … Citește mai mult
Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele,Părăsit-au a lor cuiburi, s-au fugit de zile rele;Cârdurile de cucoare, înșirându-se-n lung zbor,Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.Vesela verde câmpie acu-i tristă, veștejită,Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;Frunzele-i cad, zboară-n aer, și de crengi se dezlipesc,Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.Din tuspatru părți a lumii se ridică-nalt … Citește mai mult