Versuri corectate și adnotate
Personaj simbol, de ratat;Exemplu-al unei comune fade,Unde din viață timpul roadeÎn palme mari… destin crăpat.Este un păpușoi de cearăTopit în mințile golașeCe cred în școli de prin orașe…Ce idolu-a urmat cu fală.Îi reprezintă inteligenți,C-un an făcut la facultate;E geniul, cel cu multă carteCe face proiect la petenți!.Este talentul pur, schematic,Uitat într-un burduf jegos,Ajuns un cerșetor … Citește mai mult
Un călău cu gura strâmbăȘi cu ochiul bulbucatA-nhămat la plug poporul,Ca pe-o vită l-a-nhămat.A-nhămat la plug poporulȘi cu biciul l-a bătut,Făcând pe cârmuitorul –Un barbar, un snob, un mut.Slugile-l înconjurară –Mame, tați, surori și frați –De cu zori și până-n searăNiște sclavi adevărați.Le plătea la fiecareÎnsă nu din buzunar,Avea sute de sertare,Avea chei de la … Citește mai mult
Ascultă, noi ieșim din neguriColoși în țara viitoare.În dimineața aceasta m-am trezit lângă Maria MariaPe scândurile patului pline de păduchi și de sângeȘi am sorbit nepăsarea ca pe o otravă –Și am scuipat în castronul cu terci.Drumurile noastre au fost împodobite cu spiniȘi înțelepciunea preoților ne-a uscat cerul gurii;Trezește-te, Maria Maria, și cântă-mi despre un … Citește mai mult
În orașele bunăstăriiGastarbeiterii se sting de nedreptateSclavii moderni ai lumii în ruinăCreaturi fără valoareCetățenii nimănuiSinguri cu singurătateaFără visuri și dorințeSuflete fără speranțăBătuți de ură și de legiCa și cum ei n-ar fi oameniCa și cum ar fi nimicScoși din grai și din viațăOuă căzute din cuib.
Pământ, te scurm!Şi piatra ți-o sfarm cu târnăcopul.În truda-mi, cad şi mă târâi; lovit cu piciorul,Bătut şi scuipat, păgânii mă-njură.Şi eu înfrunt senin privirea lor, blestemulŞi orice lovitură.Pământ, te scurm!În orice zi. Şi noaptea, în ploaie şi vânt,Prin gheața-mi ruptă şi udă, răceala apei în oase o simt.Mâna mea-i roasă, în ochi e amurg,Pe frunte, … Citește mai mult
Serbare zgomotoasă.Serbare zgomotoasăCa-n bâlci. Decor banal;O boltă luminoasăScăldată-n aur pal.Pe culmea azurieChiar soarele de-aramăSe pare-o jucărieDe proastă melodramă.Mulțimea îmbătatăDe pulbere și soareÎntoarce-nfierbântatăUn danț nebun pe care.Îl farmecă orgiaDin surle, din timbale,Din nai și măiestriaDin cornuri triumfale;O muzică ciudatăCe-nalță orgolioasăSpre bolta-nflăcăratăProstia glorioasă.Mulțimea se aprindeȘi râde, strigă, -njură.Paiața se desprindeDin gloată. O figură.Ciudată: meseriaI-a pus pe buze-un … Citește mai mult
Să tac ați spus?Să tac… Acum cândȘi dacă n-aveam limbăTrebuia să vorbesc?.Să tac ați spus? Cine?Eu? Și tocmai acum, cândPână și surdomuțiiAu înălțat strigăte!.O, neghiobilor!Unde s-a mai auzit una ca asta,Lanțuri pentru limbi!Nici în veacurile cele mai negreN-a fost născocit așa cevaȘi vom lăsa acum să ne țină astupată guraSub lumina zilei?.Ghiulele pentru gleznele Poeziei?Nici … Citește mai mult
Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogatăTreci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare,Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare,Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată.Zbori cu șase cai ca vântul și răsai ca aurora.Cu căciulele în mână și cu gurile căscate,Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate.Tu te-nchini. Te simți născută spre … Citește mai mult
O gingaș copil de rege când în haina-ți înfoiată,Treci în faetonu-ți mândru… se mlădie nalta-ți poză.Cum din frunzele-nfoiate râde un boboc de roză.Ce frumoasă treci prin lume de-arătarea-ți luminată.Ochii tăi cei mari și negri strălucesc de-o jună viață,Fața-ți marmură lovită de răsfrângerea-aurorei,Părul tău negru și luciu lin în respirarea borii,În cununa lui de roze albe … Citește mai mult
Rătăcitori şi neajutoraţi,câini fără vârstă, nume şi dreptate,fiţi întru totul binecuvântaţi,voi, ce dormiţi pe dale îngheţate. Voi, care puneţi semn de carte tristatâtor nopţi şi zile hăituitecând pliscul unui vultur exorcistscobeşte ochii unei vechi ursite. Veniţi la uşa mea, arareori,cu pieptul rupt şi însetat de milă,stigmatizaţi de arşiţi şi ninsori,firave monumente de argilă. Iar eu … Citește mai mult