Un călău cu gura strâmbă
Și cu ochiul bulbucat
A-nhămat la plug poporul,
Ca pe-o vită l-a-nhămat.
A-nhămat la plug poporul
Și cu biciul l-a bătut,
Făcând pe cârmuitorul –
Un barbar, un snob, un mut.
Slugile-l înconjurară –
Mame, tați, surori și frați –
De cu zori și până-n seară
Niște sclavi adevărați.
Le plătea la fiecare
Însă nu din buzunar,
Avea sute de sertare,
Avea chei de la sertar.
Un călău cu chip de fiară,
O năpârcă, un dușman
Deveni stăpân pe țară
Și urmaș al lui Ștefan.
Nici obraz și nici rușine
Omenească nu avea,
Era câine, câine, câine
Și la omul bun lătra.
Sensul versurilor
Piesa denunță un conducător corupt și abuziv, comparat cu un călău și un câine, care asuprește poporul și trădează valorile naționale. Versurile exprimă indignare față de nedreptate și exploatare.