poezie sociala - Versuri.pro

Cezar Bolliac - Sila

Era o iarnă aspră și-o noapte ce-ngrozește, / Și crivățul, cu viscol, mugea precum mugește … →

I / Gemea poporul-n curtea palatului Dreptății. / Era o zi de august și gura … →

I / „Vai! ieri aveam soție, aveam și tată, mumă, / Aveam un copilaș! / … →

Când jalea vântului tomnatic / Prin desfrunziții arbori trece, / Tu te gândești la baluri, … →

Făcuse-un cântec aspru și zbârlit / ca o spinare de mistreț, roșcată, / un cântec … →

Ce blizguie zăpada pe câmpi! Întregul cer / Azi poartă iar cămașă cu tivituri de … →

V-a doborât alături deopotrivă / Amarul trudei fără de hodină. / La căpătâiul vost’ într-un … →

Au dat cu fiecare din noi de pământ, / unii s-au ridicat, alții au rămas … →

Da, sunt frumoși. / Da, sunt frumoși oamenii și pe-aici, / dimineața, / în zilele … →

Eu râd, / surâd / cu gândul la vechii poeţi, / ador toată / poezia … →