Ascultă, noi ieșim din neguri
Coloși în țara viitoare.
În dimineața aceasta m-am trezit lângă Maria Maria
Pe scândurile patului pline de păduchi și de sânge
Și am sorbit nepăsarea ca pe o otravă –
Și am scuipat în castronul cu terci.
Drumurile noastre au fost împodobite cu spini
Și înțelepciunea preoților ne-a uscat cerul gurii;
Trezește-te, Maria Maria, și cântă-mi despre un huligan;
Noi mergem în jos; pentru marii străini
Nu facem un ban.
Vom porni în Gara de Nord tăcând, tremurând,
Strecurându-ne, urmăriți, pe lângă porți.
Alături de hamali vom duce bagaje,
Visând o plecare a noastră către orașele văzduhului
Și ne vom întoarce mai morți –
Dar tu ești pâinea caldă.
Trezește-te Maria Maria, trezește-te –
Poemul Soarelui l-am scris lângă ochii tăi,
Lângă pântecul de ivoriu, iluminat de foame –
Trezește-te, Maria Maria, trezește-te!
După trei ani de groază, de cruce,
Acum ai culoarea cerului.
În dimineața aceasta m-am trezit lângă Maria Maria
Pe scândurile patului pline de păduchi și de sânge
Și am sorbit Moartea ca pe-o otravă,
Și am scuipat în castronul cu terci.
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură, marcată de sărăcie și disperare. Protagonistul își găsește un refugiu temporar în prezența Mariei, dar visul evadării rămâne incert și umbrit de moarte.
