poezie religioasa

Lucian Blaga – Psalm

de

Psalm.O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,Dumnezeule, dar ce era să fac?Când eram copil mă jucam cu tineşi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.Apoi sălbăticia mi-a crescut,cântările mi-au pierit,şi fără să-mi fi fost vreodată aproapete-am pierdut pentru totdeaunaîn ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.Între răsăritul de soare şi-apusul de soaresunt numai … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Saeta

de

Cristalul oacheștrecedin crinul Iudeiiîn garoafa Spaniei.Priviți-l pe unde vine!.În Spania,cer clar și-ntunecat,pământ ars,vetre pe care curgeun râu domol.Cristalul oacheș,cu pletele aprinse.Cu obrajii ieșițiși pupilele albe.Priviți-l pe unde vine!

Florența Albu – Ecou de Colind

de

Doamne, mai plângi, ne mai cerimilă unii cu alțiila vremea pustieicolinda-n pustie?Orașul ne trage pe roatăne facem una cu toțiide milă sub urmele roții.Și stea vestitoareprea târziu răsaresă ne-aducă-aminte– unde mergeți, magilor?Steaua sus răsarela o taină mare?Prea târziu de lumela nici o minune.Mesia se joacă hăt – peste câmpieîn copilărie…

Farkas Arpad – Psalm

de

Ne-am amestecat iar cu animalele,și palmele noastre întinse spre tineprin cuiele averselor le străpungi, Doamne,și furtunile tale sunt otrăvite,și vizitele tale sunt cu sulf și cu camfor.Stăm pironiți aici, de cuiele tale reci,stăm sculați în picioare,stăm spre a ta proslăvire.Și se varsă-n abisapele tale prin ferestrele privirilor noastre,curg în șiroaiepe câmpiile copilăriei imploratoare,pe mânjii cu … Citește mai mult

Kabir – A Venit Domnul Meu

de

A venit Domnul meu la Domnul meu acasă:dar eu n-am trăit cu El, și n-am gustat din El,și tinerețea mea a trecut ca un vis.În noaptea nunții mele prietenele mele cântau laolaltăși am fost unsă cu mirul plăceriiși al durerii.Dar când s-a încheiat ceremonia, mi-am părăsitDomnul și am plecat, și pe drum rudeleîncercau să mă … Citește mai mult

Kabir – Cât De Umil Este Dumnezeu

de

Dumnezeu este pomul din pădurese lasă să moară și nu se va apăra în fața aceloracu toporul, căci nu vrea să le provoacerușine.Și Dumnezeu este pământul care permitesă fie deformat de uneltele omului, dar El plânge; da, Dumnezeu plânge,ci numai în fața celor mai apropiați ai Săi.Și un animal frumos este bătut până la moarte,dar … Citește mai mult

Ion Pillat – Înălțarea

de

Pe miriști, cer de toamnă a năvălit în vară.Lumina lasă aur pe coarnele de plug,Pe boii suri ca praful, pe fierul de pe jug,Pe brazdele de umbră, din care, albă, zboarăO barză plutitoare, purtând amurg în ciocCătunelor pitite sub dealuri de sineală.Plugarul stă cu talpa-nfiptă-n îndoială:Comoara e? Căci vede o limbă ca de focSporindu-și jaragaiul … Citește mai mult

Ion Minulescu – Degetele-Ți Smirnă și Tămâie

de

Degetele-ți smirnă și tămâieȘi sub gene ochii-ți negri, goi,Nu mai simți de-acuma nici durereȘi nici milă pentru noi…Vestitoare-a dulcei primăveriȘi a ultimului vis –Dumnezeu pe-o scară albastrăTe va duce-n Paradis.Un biet diacon descifreazăSlova sfintelor canoane,Măturând cu barba-i albăVechiul praf de pe icoane.

Ioan I. Ciorănescu – Lui Dumnezeu

de

Tu care-ai plămădit din colbul udUn suflet cu verigi şi cu inele,O râmă ce-o târăsc pe cerul crud,De ce-mi făcuşi, din plumb şi gânduri grele?.Ah, patimile-mi colcăie în trupŞi carnea lor de faguri vor s-o spargă,Să iasă ca albinele din stupŞi-n voie să colinde lumea largă.Eu te-am închipuit bogat, în cer,Cu stelele cununi şi pietre … Citește mai mult