poezie dragoste – Pagina 2

Daniel Vişan-Dimitriu – Dragoste Hibernală

Un țurțure și-o țurțurea, / Cuprinși de-un ger ce le plăcea, / Se alintau, atinși … →

Parcă-mi lipseau o aripă, o coastă, / un braț puternic sau un mare vis. / … →

Stau și mă-ntreb când și când / Ce-i iubirea pe pământ? / Iubirea-i lucru curat … →

Asemenea copiilor, / cu crete colorate / ți-aș desena fața / pretutindeni pe ziduri. / … →

Deci dacă a iubi e un deșert, / Prea bună nu-s. Obrajii ce-mi pălesc / … →

– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ți încătușa nicicând viața … →

De azi-dimineață, iubito, / de când te-ai trezit / mult mai frumoasă decât toate femeile … →

Când luna în văpaie se mistuia-ntr-un nor, / ′Nălțai spre ea privirea șoptindu-i rugător:. / … →

Ferice de acela ce și-a răpit iubita / Când soarele pe dâmburi, departe, a-nserat! / … →

Mă-apropiu din nou de dumbrava cea sfântă, / Să cad în genunchi la străvechiul altar. … →