Parcă-mi lipseau o aripă, o coastă,
un braț puternic sau un mare vis.
Eram ca izgonit din paradis,
ca bântuit de ciumă și năpastă.
Și te-așteptam, cum creanga de cais
așteaptă, primăvara, floarea castă,
sau cum potirul sfântul vin și-adastă
și spadă-nfriguratul pumn deschis.
Te-adulmecam în pânde lungi, ca lupul,
și-n calea ta mă așterneam chilim.
Minunea ta, ce har îmi umple trupul?
Ce coastă-mi dai, ce braț de heruvim?
De tine-s plin, cum e de faguri stupul,
și aripi prind în cerul tău sublim.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de lipsă și așteptare a unei iubiri care să completeze golul interior. Odată găsită această iubire, eul liric se simte împlinit și renăscut, capabil să atingă noi culmi.
