Nicolae Neagu – Desen cu Bunici

Hai să ne închipuim într-o zică bunicii s-ar copilăriși-n schimb noi ne-am… bunici.Cum ar fi?Chiar, cum ar fi?Să închidem ochii ca să vedem mai binelucrul acesta cum vine.Faptul ar începe, bineînțeles, de dimineață,când pe cer e încă ceață.Atunci noi, copiii-bunici,i-am trezi pe cei mai mici:— Haide, jos din pat, la treabă!— Am mai sta…— Cine … Citește mai mult

Nicolae Neagu – Desen cu Lighioana (14)

Într-un loc care nu arerafturi, polițe, sertare,vreau să spun într-un buzunarcu capac și cu fermoar,cuibărește, aflați prima oară,o vietate extraordinară,adică nemaiaflatănicăieri și niciodată. Mai întâi că nu vorbește:tace, cum s-ar spune… pește.Însă când și când mai scoatecâteva sunete amestecatecare, dacă ar fi să le iei în seamă,ar putea să-nsemne „mamă”.Alții cred că zice „tată”,dar asta … Citește mai mult

Nicolae Neagu – Desen cu Tigrul Hanibal

Ca să fim cu toată lumea-n ton,ne-am făcut un tigru de carton.Fiind noi experți în zepeline,cred că l-am făcut cum se cuvine.Nu doar că i-am pus urechi, picioare,(de-astea, astăzi, toată lumea are)sau că l-am dotat cu bot, cu coadă,(când le ai e bine să se vadă)ci – și-aceasta-i faptul colosal,că am pus să-l cheme Hanibal.Numele, … Citește mai mult

Nicolae Neagu – Desen cu Împărat și Cal

Mai în jos de Ga-ra-galîmpăratul Ga-ra-ga-lași-a pierdut un mânz și-un cal,când au dat doi melci năvala.Era vară, pe-nserat,melcii l-au luat în coarneneștiind că e-mpăratși-au fost gata să-l răstoarne.da-mpăratul s-a ținutde-o mustață și-un perciuneși, de-aceea, n-a căzut.Ce minune, ce minune!Însă tot și-a sfârtecat,într-un corn de melc, armura.Cât e el de împărat,nene, ce-a mai dat cu gura!Iară … Citește mai mult

Nicolae Neagu – Desen cu Cocostârcul Ix (4)

Deci, nu-l știți pe cocostârcul Ix,care vine zilnic și la fixca să plece, mai apoi, spre seară,pe poteca verde de la moară,să revină-a doua zi, din nou,ca și când ne-ar oferi cadoupropria persoană păpălugă,care clămpăne și-ndrugă?Nu-l știți, deci, pe domnul cocostârc,trăitor prin papură, prin smârc,care, după masă, fix la cinci,în șosete roz, fără opinci,se oprește … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Veverița

În cireșul cel cu frunzăArămie și pestrițăA venit prin ramuri toamnaȘi-a venit și-o veveriță. Rândunelele se ducDupă-o datină străvecheEa le face semn „Drum bun”Cu cerceii la ureche. Zburdă pe crenguțe mici,Tot clipind de supărare:-Nu-s alune pe aici!Mă grăbesc nevoie mare!Și-n copaci, sărind, dispare. Căci pe-acasă, cine știe,Puiul cel poznaș din fireFace iar vreo nebunie. Doar … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Pe O Piatră

Pe o piatră, subt un pom,Îmbucă pâine un om,Și din pom un titirezCerea fărâme de miez.Acum, după-nvățătură,Vine și le ia din gură.Titirez ori vrabieZboară către albie,Unde maica spală rufe.Ar avea și el o scufeȘi-o batistă de clătit,Care s-au cam murdărit.Vrăbioiule vecine,Rogu-te treci pe la mine.Stai de-un an la noi în casăȘi de chirie nu-ți pasă.Mă … Citește mai mult

Ana Blandiana – Motoșel și Botoșel

Motoșel și BotoșelErau doi pisoi la fel.Nu-i recunoșteai decâtDupă-o dungă de pe gât.Iar alteori, mai degrabă,După-o pată de pe-o labă.Botoșel avea în plusPata jos, și dunga sus.Când voia să se prezinte,Scotea laba înainte.Iar când ieșea la raport,Dădea laba pașaport.Numai când făcea vreun răuEra leit frate-său.Când vreo boacănă făcea,Nimeni nu-l deosebea.Cu labă și gât pitite,Torcea fără … Citește mai mult