Motoșel și Botoșel
Erau doi pisoi la fel.
Nu-i recunoșteai decât
După-o dungă de pe gât.
Iar alteori, mai degrabă,
După-o pată de pe-o labă.
Botoșel avea în plus
Pata jos, și dunga sus.
Când voia să se prezinte,
Scotea laba înainte.
Iar când ieșea la raport,
Dădea laba pașaport.
Numai când făcea vreun rău
Era leit frate-său.
Când vreo boacănă făcea,
Nimeni nu-l deosebea.
Cu labă și gât pitite,
Torcea fără să ezite.
Și suav, cu glas înalt,
Se jura că-i celălalt.
Pe când bietul Motoșel
Lua bătaie pentru el.
Sensul versurilor
Piesa prezintă doi pisoi identici, Motoșel și Botoșel, care sunt greu de distins. Botoșel profită de această asemănare pentru a face năzbâtii, lăsându-l pe Motoșel să suporte consecințele.