Străinii soli vedeau cum strâng tezaur
cu el, cu tot ce el făcea,
și, fastu-i provocând, dogatul de-aur
ei îl împrejmuiau cu o rețea.
Întreagă de iscoade, iar și iar,
fricoși ca brusc puterea, precauți
nutrind-o-n el (cum leii sunt ținuți),
cumva să nu-i doboare. Dar,
cu simțurile-ascunse-n apărare,
el nu vedea nimic și în grandoare
sporea mai mult. Ce signoria-n el
că poate-nvinge, învingea
el însuși. În căruntu-i cap era
înfrânt. Și chipu-i arăta-n ce fel.
Sensul versurilor
Poemul descrie un doge înconjurat de intrigi și trădare. Deși pare puternic și înconjurat de bogății, el este orb la pericolele din jur și, în cele din urmă, se prăbușește din cauza propriei sale vanități și a comploturilor țesute împotriva lui.