Între pământ şi cer,
postez un vis divin,
Singuratic acum,
în linişte de toamnă,
Rostindu-ţi numele,
stop-cadru eu devin.
În lumea celui vis,
tu eşti divina doamnă,
În lumea mea sunt rege,
aici, în vis.. sunt sclav,
Independenţi sa fim,
atâta ne-am deprins,
În viaţa schimbătoare,
a visului suav,
Nu mai conteză,
m-au alungat din Paradis.
Anton Barbu 19. 04. 2018
Sensul versurilor
Piesa explorează tema visului ca refugiu din realitate, unde eul liric oscilează între putere și vulnerabilitate. Este o meditație melancolică asupra singurătății și a unei iubiri idealizate, pierdute.