Versuri corectate și adnotate
Eu aveam un plop de valeVerde ca un smarandel.Trecătorii stând în caleÎnnoptau cătând la el.Însă toamna a venit,Plopul meu s-a veştejit. Dacă prințul ce domneșteAr fi vrut a mi-l schimbaPe coroana ce luceșteCa un soare-n fruntea sa,Încă nu aș fi schimbatPlopul meu ce s-a uscat. Vârful peste stânci pletoaseDe departe îl vedeam,Și-nnoptând prin văi râpoaseDupă … Citește mai mult
Am părăsit casa părinteascăȘi Rusia cu iarbă albăstrie,Trei stele, în plop, lângă lac,Tristețea mamei o păstrează vie.Luna ca o broască de aurSe risipește pe fața apei.Ca floarea de măr, părul cărunt,S-a revărsat în barba tatei.N-am să mai revin acolo curând,Am mult de cântat, am mult de sunat.Rusia albastră e păzităDe plopul străvechi cu frunziș legănat.Voi … Citește mai mult
Eu sunt un plop, un tei pre limbă dulce,În galbenele cronicele de Neculce,În freamătul de slove ce șoptesc întruna,Între dactili și rime ca întotdeauna.Eu sunt născut în tainicele frunze,În șopote senine printre muze,Într-un altar de-o seamă de cuvinte,Între plebeii Limbii ca sorginte.
Frumos cântă mierla-n luncăMândra singur-o ascultăȘi zăvoiul a-nverzit,Ce mai vreme de iubit.Cântă cucii pe zăvoiȘi ne cheamă pe-amândoi,La plopul de lângă JiiUnde ne-adunam copii.Plopule verde, frumos,Apleacă-ți crengile-n josSă nu vadă nimenea,Să ne iubim cât om vrea.Dulce-i dragostea pe luncăCând stau cu neica la umbră,Și să stau cu tine-n brațăPână mâine dimineață,Pân-or pieri steleleSă ne-apuce zorile.
Banu’, banu’, banu’ e dușmanu’Banu’, banu’, banu’ e dușmanu’Pe-un picior de plai, o gură de raiIntră faraomu, bossu’ la mălaiAceasta-i prima mare pesă, scrisă neînţelesăRimând vers după vers iubirea lui aleasăCe, dragostea-i eternă? Banu’ dă superbPe care visează cu ochii deschişiCum se înmulţesc nu stă pe furişPentru că nu este român, nu este ţiganVede şi … Citește mai mult
Stă drept în sus; iar sobra majestateA ramurilor sale-n mlădiereVibrează calm în magica tăcereDin visătoarea lui singurătate.În crengi, uşor, tot mai uşor, străbateÎncetinel zefiru-n adiere.Şi-un freamăt lin, un freamăt de mistere,Foşneşte-n frunze-alene clătinate.Ce simţitor e plopul meu din vale:Când râzi, pătrunde-n ramurile saleUn viu concert de râsete-n surdină.Iar dacă plângi, în plop ecoul zboarăŞi, frământat … Citește mai mult
Să ai un plop în care să te sui,Un turn al păsărilor fără pui,Tăcut ori vesel, după cum aniiLumina frunzei care naște-ntâi.Un plop despărțitor de miazăzi,Și dacă-l ai să-l ai definitiv,În umbra firii lui clădit să fii,Precum un dor în care stai captiv.Precum un dor în care stai captiv.Să ai un plop, bătrân de-ar fi … Citește mai mult
Întotdeauna se reazimă noaptea albă de colină,Unde plopul se înalță în sunete argintii,Unde-s pietre și stele.Deasupra torentului puntea se boltește somnoroasă,Băiatul privește cu ochi de cristal,Se trezește înfloritul vânt, cântec de pasăre asemenea morții,Iar pașii înverzesc în pădure, ușor.E amintirea copacului și-a animalului. Domoale trepte de mușchi;Și lunaCăzând cu sclipăt în apele triste.Acela se reîntoarce … Citește mai mult
Plop tânăr, încrustat în miezul verii,Cu ramuri vii și frunză sclipitoare,Când râul vântului te scaldă,Învață-mă să râd ca tine-n soare,Să-i sorb lumina caldă. Plop negru, încrustat în gerȘi-ncremenit sub lunăCu rămuriș de zgură și de fier..Învață-mă să uit lumina veriiȘi-n câmp silhuiSă dau tristețea mea tăceriiȘi gândurile mele nimănui.
Un plop uscat și lângă plop o școală.Împrejur, țărâna goală.O veșnicie uriașă, neîntreruptAlbastră-n șes, în zări, sus, dedesubt.Atâta cer pentru atâta sat!Atâta Dumnezeu la un crâmpei!Un greiere de om stă-ngenuncheatCu cobză-n rugăciunea ei.Tu te închini și mai nădăjduiești,Fărâmă de ceva ce ești,Și glasul tău cântat ți se îngroapăCa-n heleșteu un strop de apă.Plopul uscat știa … Citește mai mult