plictis

Jorge Luis Borges – Cartierul

de

Cartierul este reflexul plictisului nostru.Pașii au început să-mi șchioapetecând trebuiau să pășească pe linia orizontului,și am rămas între caseledispuse în pătrate de cvartaluridiferite și egale,de parcă toate ar fimonotone amintiri repetateale unui singur cvartal.Smocurile de iarbă,în așteptare disperată,ieșeau printre pietrele caldarâmuluiși am zărit în depărtarecărțile de joc în culorile asfințituluiși am simțit întregul Buenos Aires.Orașul … Citește mai mult

Rumi – Tratament

de

Un grup de treisprezece profeți sosesc în orașul Saba,cel binecuvântat din abundență cu bunuri materiale.„Unde vă este recunoștința pentru toate acestea?Cel care v-a dat ființăașteaptă doar o reverență din partea voastră”. Sabeenii răspund:„În noi nu există recunoștință,ci numai plictisul celui care primește daruri. Suntemobosiți de atâtea minuni, sleițide prea multă odihnă, extenuați de plăceri. Ajunge … Citește mai mult

Georg Trakl – Confiteor

de

Pestrițele imagini ce-s pictateDe viață eu le văd de-amurg cuprinse,Ca umbre tulburi, reci, desfigurate,Ce sunt, născute-abia, de moarte-nvinse.Cum masca de pe-orice căzu, vai mie,Văd molimi, teamă, deznădejdi, rușine,Fără eroi a lumii tragedieJucată rău pe morți și cripte pline.De-această arătare îmi e greață.Dar eu rămân, căci e de sus poruncă,Actor ce-n silă rolul și-l învațăȘi-n deznădejdi … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Plictisului

de

Liniște, reînvie într-un veșmântTrupul tânăr spre care mă duc.Străvezie mâna întinsă mie,Se-ndepărtează acum când spre ea pășesc.Iată-mă pierdut în vane alergări.Cum se ivi dimineața ea se-ntinse,Și râse, și-mi zbură din privire.Robul nebuniei, plictisul,Prea puțin mi-ai fost îmbătătoare și dulce.De ce nu te-a urmat amintirea?.E ca un nor darul tău?.Este un freamăt ce umpleCu cântece de … Citește mai mult

Florența Albu – Primăvara Aceasta

de

Primăvara aceastagândesc la cea care a trecut.La cea în care eraisă-mi salvezi amintirileîntr-o zi de plictis.Și parcă aș pune semnul întrebării-mirăriila începutul propoziției,spaniolește,așa cum făceai dumneata amintirilor mele.Primăvara aceasta gândescla cât de frumos îmi eraeîntrebatul plictis. Și mă mir.

Konstantinos Kavafis – În Plicticosul Sat

de

În plicticosul sat, unde lucrează– ca angajat al unui negustor;e foarte tânăr – și unde așteaptăcâteva luni să treacă,două-trei, să mai sfârșească treaba,la oraș să se ducăși să se-avânte de-ndată-n distracții;în plicticosul sat, unde așteaptă –aseară s-a culcat pradă dorinței,de dorință trupească ardea, în tinerețea-i,frumoșii lui ani frăgezi erau plini de văpaieși-atunci, în somn, a … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Monotonie

de

O zi monotonă-i urmată de-o zi monotonă,la fel. Și faptele-aceleașise-ntâmplă mereu și mereu –aceleași clipe vin și dispar.O lună care trece aduce-o altă lună.Nu-i greu de ghicit ce urmează:aceleași plictiseli, cele de ieri.Iar mâine nu mai seamănă a mâine.

Nina Cassian – Act

de

Pe marginea tavanului stau cercevelele.Pe marginea cercevelelor, stau perdelele.Și-așa se-mpiedică priveliștea de sus în jos,Până la covorul cu miros.Sângeratul gât e un butucPentru glezne frânte. Unde duc,Fată goală, patimile noastre,Nesfârșit de primitive, caste?Mult târziu, la ceasul douăzeci,Orologiul are-un cuc ucis.Și-a căscat fereastra nările ei reciCa să intre Marele Plictis.