Antonio Machado – Plictiseală
Bătea ceasul ora unuîn odaia mea. Chip straniuavea noaptea. Ca un craniusclipitor pornise luna.Din zenit să se pogoareprintre cipreși, în grădină,îmbrăcându-i în luminărece și strălucitoare.Prin fereastra-ntunecatăajungeau până la mineurlete ca de jivinede muzică-ndepărtată.Cântec trist de altădată,o mazurcă săltăreață,inocentă și glumeață,proastă ea și prost cântată.De plictis, simțeam în minesufletul atunci cum cască.Inimă și cap… de iască.Și… … Citește mai mult