Pestrițele imagini ce-s pictate
De viață eu le văd de-amurg cuprinse,
Ca umbre tulburi, reci, desfigurate,
Ce sunt, născute-abia, de moarte-nvinse.
Cum masca de pe-orice căzu, vai mie,
Văd molimi, teamă, deznădejdi, rușine,
Fără eroi a lumii tragedie
Jucată rău pe morți și cripte pline.
De-această arătare îmi e greață.
Dar eu rămân, căci e de sus poruncă,
Actor ce-n silă rolul și-l învață
Și-n deznădejdi și plictis se aruncă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de dezgust și deznădejde față de viață și de condiția umană, văzute ca o tragedie fără eroi, dominată de moarte și suferință. Vorbitorul se simte captiv într-un rol impus, incapabil să schimbe cursul evenimentelor.