Vine un animal și mănâncă
o stâncă.
Vine un câine care latră
și mănâncă o piatră.
Vine un fel de nimic
și mănâncă nisip.
La urmă vin și eu
ca să mănânc acest ecou.
– Ecou de ce?
– Ecou de nu știu ce!
Sensul versurilor
Piesa explorează un univers absurd unde animale și chiar 'nimic' consumă elemente neobișnuite, culminând cu ideea de a mânca un ecou. Sensul pare a fi o joacă cu idei și concepte fără o logică evidentă, sugerând poate o critică subtilă a consumului sau a lipsei de sens.