Versuri corectate și adnotate
Din volumul „Petrarca-Sonete” – traducere de Lascăr Sebastian (Editura Tineretului-1959).Închisă mi-este calea oricărei izbăviri.Astfel, pe-al deznădejdii drum aspru calc, departeDe ochii Ei în care (prin jocul cărei soarte?)Sălășluie răsplata statornicei iubiri.O ursitoare parcă să plâng menitu-mi-a,Așa că doar oftatul e astei inimi hrană,Dar nu mi-i, nu, aceasta cea mai adâncă rană;Căci dulce-i plânsul, dulce, cui … Citește mai mult
Pe chip îmi plouă lacrimi zeci, amare,și bate-un vânt ce-aduce doar suspine,atunci când ochii mi-i întorc spre tineși simt că mă separ de lumea mare.E drept, surâsul tău mi-e alinare,ce pofta-mi arzătoare-n frâu o ține,și-n focul suferinței mă susținecând te privesc atent, cu încordare.Dar frigul apoi începe să mă strângăcând văd că pleci și-n clipa … Citește mai mult
Caută peste tot pe cineva care să semene cu Laura.Bătrânul cu păr alb se dezlipeştede locul lui natal într-o clipită,de toţi ai lui, familia uimităcare pe tatăl drag nu-l mai zăreşte;şi-apoi cu trupul greu călătoreştepe-anevoiosul drum dat de ursită,cu o voinţă mare, neclintită,zdrobit de ani, simţind că oboseşte;şi vine-n Roma, că-i mânat de-o toanăde a-l … Citește mai mult
Atunci când Laura va muri, sufletul ei va sta mai sus decât slava cerului.Acest suflet frumos ce se despartechiar azi de trup, râvnind viaţa cealaltă,de va primi acolo bună plată,în cer de fericire are parte.Dacă va sta ceva mai jos de Marte,lumina de la soare scade-ndată,căci s-o admire e înconjuratăde duhuri mii venite de departe.Dacă … Citește mai mult
La întoarcerea Laurei, cerul se înseninează şi natura se linişteşte.Însă atunci când zâmbetele sale,nu-i mai voilează chipul ce-nfloreşte,degeaba în Sicilia trudeştebătrânul faur care dă la foale,căci Jupiter rămas-a cu mâini goale,din Mongibello arme nu doreşte,iar sora lui încet se primeneşteşi-Apollo varsă raze virginale.Din vest se simte-acuma o suflare,ce barca iute poate să o poarte,iar pe … Citește mai mult
Ca să scape de jugul ce-l apasă ar prefera să se transforme în piatră.De-ar fi venit lumina lângă mine,ce ochii mi-i orbește avântată,ca Dafne în Tesalia odată,mă transformam și eu de tot, vezi bine.Însă ca ea nu poate fi oricineașa că eu (n-am inima speriată)aș vrea o piatră să devin, sculptatăcu tăieturi precise, foarte fine.sau … Citește mai mult
Discută din nou de problemele sale amoroase, ca să-și mai ușureze chinul, dar se plictisește de tot ce nu are legătură cu Laura.Pe când eram în dulcea mea etate,a apărut și-a înverzit zeloasădorința cruntă care mă răneste,însă cântând, durerea mă mai lasă,și cânt cum am trăit în libertate,dar Dragostea în hanul meu pătrunse.Și-o să mai … Citește mai mult
Laura este îndrăgostită de ochii ei reflectați în oglindă, iar lui nu îi acordă niciun fel de atenție.Vrăjmașa mea ce ochii-ți oglindește,în care-Amor și cerul au valoare,te face să iubești ce ea nu are,și-un muritor nu te mai ispitește.Și, doamnă, ea așa te sfătuieștedin suflet să m-alungi, și n-am scăpare:cumplit exil, dar n-aș avea onoaresă … Citește mai mult
Trăiește departe de lume, dar Amor este mereu cu el.Pe câmpuri merg, cu mintea tulburată,însingurat, cu pași ce n-au zvâcnire,atent să fug, când ochii-mi dau de știrede locuri unde oameni se-arată.Dar nu mă pot feri de lumea toată,n-am paravan să-mi dea oblăduire,căci deși par morocănos din firese vede-n piept pornirea-nfocată.Și totuși cred că munți și … Citește mai mult
Gura, lacrimile şi suspinele îl trădează, şi numai chipul îi exprimă sentimentele.De ce, când te-am păzit atât de bineca să nu minţi, şi toţi te admirară,tu, gură, mi-ai adus numai ocară;ingrată eşti, nu ţi-a păsat de mine:.căci când nevoie mare-aveam de tinede-a cere milă, buzele-ngheţară,şi ai vorbit numai aşa, într-o doară,ca cel pe care-n gheare … Citește mai mult