Cosmo feat Psihotrop – Pene de Corb

Penele sunt semnele c-apar problemeleDe vreme ce relele vin așa devremeOmul nu știe când să semene și sunt și seceteTre’ să cerceteze, își dorește să semnezePoți să falsezi și să vezi cum te consumăSau, să te ascunzi și să aduni numai ranchiunăOricum, corbu’Își dă ocolu’Și abia după ce obține ce vreaÎși ia zborul!Ghearele lui te … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Dansul Macabru

În miezul de noapte stă paznicul în turnPrivind cum se-nșiră morminte;Ca ziua e-acum cimitirul nocturnSub razele lunii preasfinte.Se mișcă-un mormânt, și un altul apoi:Apar un bărbat și-o femeie în noiȘi albe cămăși ce atârnă.Se-ntind și nu vor să mai steie cuminți,În horă se-rânduiesc glezneDe tineri, bătrâni, cerșetori și de prinți,Dar dansul sub văluri nu-i lesne.Și, … Citește mai mult

Daniel Branzai – Izbăvire

Izbăvire.La ceas tăcut, între pământ și cer,Când clopotul tăriei amuțește,Când valul nopții a-nghețat stingher,Un gând străin în mine se ivește.Nu-i gândul meu, îl recunosc ușorDin viforul ce mi-l strecoară-n suflet,Din șoapta-i cea vicleană-ncetișorÎntinsă cursă pentru al meu umblet.La ceas tăcut, între pământ și cerÎngenunchez tăcut și-mi strig durerea:„Părinte ia-mi Tu teama din ungherȘi-n locul ei … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Fă-Mă Paznicul Depărtărilor Tale

Fă-mă paznicul depărtărilor tale,fă-mă să am pentru pietre-ascultare,dă-mi ochi pe care să-i desfășorpe-a mărilor tale însingurare;să însoțesc a fluviilor caleși de pe malurile-asurzitoare,departe-n zvonul nopții să cobor..În țările-ți pustii să mă trimiți,de vânturi nemiloase răscolite,cu mari mânăstiri ce stau ca veșminteîn jurul netrăitelor vieți.Acolo vreau cu pelerinii să rămân,prin nicio amăgire despărțitsă nu mai fiu … Citește mai mult

Ion Minulescu – Jalea Paznicului

De când dușmanii țării ne arseră palatul,De-atunci rămas-am singur –Vai!.. Ce spectacol jalnic..Turiști din țări străine vin doar s-admire patulÎn care-și va da duhul și cel din urmă paznic..Pe-naltele terase de piatră, statui spartePrivesc îndoliate castanii triștiȘi goi..Iar vântul –Glasul toamnei, prevestitor de moarte –Le-ngroapă goliciunea în maldăre de foi..Cândva pe-aci fu viațăCu cânteceȘi glume..Dar … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Paznicul

Se potolise spaima. Din casa sfărâmatăMai șovăiau trei ziduri în picioare.Podelele-n cinci caturi zburaseră deodatăȘi rămânea văzduhul posac învelitoare.Din creștet până-n pivniți clădirea era una.Bătuseră ploi negre trei ani de nopți, la rând.Prin casă găunoasă treceau că-n câmp furtunăȘi viscolul de iarnă nebun și buciumând.În ce-a fost o fereastră păzea-ncruntat un câine,Nedezlipit de vatra stăpânului … Citește mai mult